marți, 28 februarie 2023

miercuri, 18 mai 2022

Jocul dea viata.

Totul este ca un joc. un joc asemanator cu biliardul. bilele reprezentand file din povestea pe care o avem de scris cand ne vine randul. Bineinteles avem un oponent. care si el ajuta la scrierea acestei povesti. Nu conteaza cine scrie mai multe file. cine introduce mai multe bile. conteaza jocul, povestea. Ca jocul sa se desfasoare corect exista si un arbitru. el vine cu bilele, el traseaza regulile jocului, el stabileste subiectele povestii. orice in acest joc conteaza. Tacul, creta, costumul, masa de biliard, spectatorii. Toti fac parte din joc ( poveste). Spectatorii sunt foarte multi. Unii vazuti, altii nevazuti. ei vor sa stie de poveste. unii chiar platesc pentru ea in diferite forme. Noi credem ca la povestea noastra nu exista spectatori. din contra. povestea noastra, jocul ramane inregistrat pentru totdeauna. chiar daca jocul, povestea este nesemnificativa din ea se pot trage multe concluzii. Spectatorii, cititorii povestii trag fiecare concluzia lui. fiecare vede povestea in diferite moduri. din diverse unghiuri. niciodata doi spectatori nu vor vedea la fel povestea. jocul. Din aceasta poveste unii vor pierde, altii vor castiga. Vor fi si unii care vor dori doar sa stie de poveste. va veni un timp cand vom fi spectatori, arbitri sau doar creta, bila sau tacul din acest joc.

un vis ciudat

Eram in satul natal. o intrunire mare de familie. rudele din partea tatalui si din partea mamei. Tatal meu murise. primeam un mesaj telepatic ca el murise a doua oara. Murise aici pe pamant prima data si acum mai murise odata intr-un alt univers(loc). Eu pluteam in aer si rudele nu isi puteau explica cum puteam face acest lucru. Un var mai mare din partea tatalui imi dadea tot felul de lucruri de facut. Ma certa ca nu le fac cum trebuie si eu m-am certat cu el si i-am spus ca daca nu ii place cum le fac sa le faca el mai bine. el era un fel de locotenent iar eu aveam gradul de fruntas. restul erau soldati. Dormeam toti intr-un fel de sarcofage construite in pereti. pereti erau construiti in forma hexagonala. la un moment dat unchii si matusile au plecat fara sa ne luam ramas bun. parca erau suparate pe mine nu stiu de ce. Aceiasi entitate trimitea mesaje telepatice. Unul era de genul sa fiu atent la motociclisti. Un motociclist ma urmarea in timp ce eu pluteam. ii vedeam miscarile cu coada ochiului. Am ajuns intr-o incapere plina de trofee pe pereti. erau niste capete de cai negri. Acolo simteam o entitate care era de un rau foarte mare dar care jurase sa ma apere pana la ultima rasuflare. Era foarte puternic si ma luase ca discipol al lui. Nu stiu ce vroia sa ma invate. Simteam doar ca va lupta pentru mine mereu. In acest moment a aparut o faptura Angelica. Parca era Dumnezeu, semana cu Dumnezeu, era Dumnezeu (asa simteam). Intre cei doi a avut loc o lupta scurta. Dumnezeu pierduse in fata acestei entitati rele dar care ma apara. Avea un caine ca un buldog caruia ii daduse drumul si era foarte fioros. Entitatea se pregatea pentru o alta lupta. Motociclistul care ma urmarise a aparut sa se lupte cu entitatea care ma proteja. Mentorul meu. Un trofeu de cal de pe perete se transforma intr-un cal de lupta cu zale si Mentorul meu cu o lance in mana, calare pe cal se lua la bataie cu motociclist. Motociclistul il intreba. "Cat timp iti ia sa ma invingi". Acesta raspunse. "O clipa". eu nu mai ma uitam la lupta. vedeam doar o blana de vulpe atarnata de ceva iar cainele, buldogul o rupse in doua. ii rupsese coada. Acum certam buldogul de ce facuse si aparu Miki pisoiul meu care se dusese sa se gudure pe langa buldog. acestia se imprieteni si deodata aparu foarte multe si variate vietati ale padurii. Iepuri, cerbi, ursi, pasari toate se duceau sa se imprieteneasca cu buldogul si s-a format o armonie, o iubire unica. Animalele disparu toate si acum ma aflam in incapere cu Mentorul meu si motociclistul care nu se mai luptau. Motociclistul chiar era la o masuta facea ceva. La intrebarea mea de ce nu se mai lupta acestia au raspuns. Ai salvat totul tu. nu mai are rost sa ne luptam. Simtisem cum cele 2 rautati, mentorul meu si motociclistul trecuse de partea buna. Acum aveam in fata figura iepurasului cu ochii sai blanzi si calzi care imi transmitea ceva. o concluzie. Dumnezeu chiar daca pierde ramane vesnic. el nu moare niciodata. El traieste prin toate vietatile.