vineri, 15 decembrie 2017

vineri, 10 iunie 2016

Sens

Sens
scrisă de Ssen
Începuturi
Ora 8.30, într-o duminică de toamnă târzie. Personajul nostru, un bărbat trecut de 40 de ani, se hotărește să facă puțină mișcare după o seară de muncă. Cu căștile la urechi și cu melodiile în playlistul telefonului merge încet spre casa aflată la 3 km distanță de locul de muncă. Este atent la tot ce îl înconjoară, panouri publicitare, păsări, mașini, zgomote, soare. După noaptea pe care o trecuse totul în mintea lui era un haos plin de întrebări fără răspuns. Nu mai avea răspunsuri la nici o întrebare.. Există sau nu Dumnezeu, exista iubire, exista ură, este valabilă teoria relativitații, se atrag soarele și luna sau se resping, care este rolul unei pietre pe stradă. Toate aceste întrebări nu își mai găseau răspunsurile în mintea lui.. Păsările dansau deasupra lui și îi îndrumau pașii spre locuința lui de domiciliu. Totul acum se rezuma la salvarea prietenilor, rudelor, persoanelor care îi erau dragi.. Trebuia să strige, trebuia să spună, trebuia să încerce să ii ajute.. Simțea că ceva nu este in regulă. Ceva in aerul dimineții ii spunea că astăzi la orele 10.10 sau 12.12 se va întâmpla și ei trebuiau să fie avertizați. Toată noaptea văzuse doar sânge, oameni tipând, zbierând, haos, durere. Îl Durea capul foarte rău..
Se concentra la melodia ascultată în caști.
Prietene, tu ești un baiat care face un zgomot mare.Jucându-te în stradă ai sa fi un mare om într-o zi.Ai noroi pe față,Esti o mare rușine,Lovești peste tot. Te vom Agita,Te vom Agita. Prietene ești un om tânăr, un om puternic.Strigând în stradă vei acapara lumea într-o zi.Ai sânge pe față,Ești o mare rușine,Fluturându-ți afișele peste tot. Te vom Agita,Te vom Agita, Prietene, ești un om bătrân, amărât,Invocând cu ochii tăi pace într-o bună zi, Ai noroi pe fată,Ești o mare rușine,Cineva mai bine te-ar readuce înapoi, Te vom Agita,Te vom Agita.
Această melodie îl calma.. Era fan Queen. Nu întelegea mesajul melodiei prea bine dar știa că trebuie să se calmeze. Să facă totul corect. Iubea muzica, iubea natura, iubea creația și totuși nu întelegea de ce este trimis aici pe pământ.. ce trebuia să facă. Un panou publicitar care făcea reclamă la un magazin fast food îi arăta drumul pe care trebuie să îl urmeze. Să o ia pe acel drum sau să traverseze. Avea un milion de variante de a ajunge acasă.. Însă una era cea mai convenabilă.. Drumul cel mai scurt.. Se gândea la melodia ascultată.. Acest drum cel mai scurt oare este cel mai bun sau face și el ca ceilalți și devine o mare rușine, cu sânge pe față, cu păcate. Următoarea melodie îi trimitea mesajul.
"În seara asta voi avea eu un timp foarte bun,Mă simt în viață și lumea se transformă pe dos.. Da!Sunt, plutesc în jur, în extaz,Așa că nu mă oprești acum, nu mă opresc,Pentru că am un moment bun, care are un moment bun. Sunt o stea căzătoare sărind prin cer,Ca un tigru sfidând legile gravitației,Sunt o mașina de curse care trece prin tot ca Lady Godiva,Mă duc sa go go,Nu e nici o oprire în mine, Mă ard prin cer… Da!Două sute de grade,Asta e… mi se spune Mister Fahrenheit,Mă deplasez cu viteza luminii,Vreau sa fac un om supersonic de tine, Nu te opri acum când ai un timp bun, Am o minge, nu mă opri acum, Dacă vrei să ai un moment bun doar dă-mi un telefon,Nu mă opri acum (Pentru ca am un moment bun)Nu mă opresc acum (Da am un moment bun)Nu vreau să se opreasca nimic"
Un clacson de mașină și un scârțait de roți îl trezise din visare. Un ferrari roșu cu numărul 777 GOD trecea pe langă el și clacsonă parcă îi trimitea un mesaj codat. Ce putea el înțelege din asta.. Nu mai era nici o mașină pe șosea.. Era pentru el sau cineva râdea sadic la adresa lui.. Nu se mai gândea decât la prietenii lui, amici lui cu care se întâlnea sâmbăta sau duminica la o bere, la un grătar, la un pahar de vorba și discutau despre filme, muzica, fete, nemurirea sufletului. Nu știa cum să ii salveze. Dacă să îi salveze. De ce să îi salveze. Cum să îi salveze..Grabea pasul încet, încet pentru a ajunge mai repede acasă.. trebuia să îi salveze.. trebuia să le spună.. Nu știa dacă va fi ascultat dar trebuia să o facă cât mai repede.Era convins că tot ce va spune va fi în van.. Că nimeni nu îl va asculta și nu va întelege mesajul. Și mai mult știa că toata lumea va râde de el și îl va crede dus cu pluta.. Melodia de pe playlist care cânta a început îi confirma acest lucru. Dar cu orice risc el era hotarat să spuna ceea ce simtise noaptea precedentă. Nu dorea sa stea ascuns, impasibil și mai mult de atât nu era persoana care să nu își ajute prietenii și rudele pe care le iubea în felul sau de când lumea.. Se termina melodia și playlistul alesese aleator alta.
It's so easy now, cos you got friends you can trust,Friends will be friends,When you're in need of love they give you care and attention,Friends will be friends,When you're through with life and all hope is lost,Hold out your hand cos friends will be friends right till the end. Friends will be friends,When you're in need of love they give you care and attention,Friends will be friends,When you're through with life and all hope is lost,Hold out your hand cos right till the end -Friends will be friends.
A ajuns.. Trebuia sa dea alarma.. Doi vecini care se trezise mai devreme erau în fața scării. Le spusese că astăzi la orele 10.00 și 12.00 să stea afară în parcul amenajat din fața blocului și să se uite la cer. -De ce întrebau ei? -Pentru că astăzi se va întâmpla ceva în legatura cu cerul, cu stelele, cu universul, cu tot ce știm noi.. Se va trimite un semn. -De unde știi tu? întrebau vecinii. -Eu sunt doar un mesager.. nu știu mai multe.. Uitați-vă la cer și scoate-ți toată lumea în fața blocului..spunea el. Cei doi începuse să dea alarma. se strânsese mai mulți vecini cu copii "cu cățeii cu purceii". Toți se uitau la cer după ceva . Orice avion, orice pasăre, orice se mișca era acum în atenția lor. Dar nimic nu se întampla. -A înnebunit ăsta? ce facem? Nu mai este normal.. spuneau ei.. El nu mai putea face nimic. doar se uita la cer, la nori, la avioane, la păsări, la soare.. Îi veni o idee. O idee nebunească ca toată ziua pe care o traia acum. Hai sa facă o poză. Să filmeze. Mai avea baterie? Începuse să filmeze. să facă poze, să imortalizeze momentul. Trebuia să o facă. Simțea că asta trebuie să facă. Făcuse câteva poze și un filmuleț dar nimic nu se întâmpla. Toți râdeau de el. Toți credeau că a înebunit. Dar el era același.. Dorea să îi ajute. Dorea să vadă și ei ce vede el.. Dorea să simtă și ei ce simte el. Vroia sa le dea și lor puțin din ce avea el. Dorea să le dea puțin din iubirea și viziunea lui.. Dar nu putea. Cineva sau ceva era împotriva acestui lucru. Ziua trecu fară nici un eveniment doar că el era batjocorit, considerat nebun, nu mai facea parte din lumea lor, era altfel decât ei..
Experiment Spital
Și așa ajunsese la spital. Rudele lui care fuseseră informate despre eveniment, despre ce viziuni anormale avea, venise imediat sa îl interneze. El nu sa opus rugăminților de a merge la un control de rutina. Vedea, simțea, știa că acest lucru este următorul pas spre întelegerea lucrurilor. Vedea totul acum cu alți ochi.. Peste tot erau culori, persoane, lucruri de care se ajuta să înteleagă mai bine fenomenele naturii.Aceste frumoase culori pe care acum le vedea și simțea altfel, care parcă toate erau acolo puse cu un scop, ca un cod, ca un mister, pe care nu putea să îl descifreze împreună cu reclamele forma acum pentru el un fel de Matrice care îi explica doar lui ecuații, legi, mistere, fenomene, legături care încă aici pe pământ nu fusese descoperite și care chiar nu erau valabile și niciodata nu puteau fi demonstrate. Dar el le simtea și le decoda.. mesaj cu mesaj . frază cu frază, legătură cu legătură, ecuație cu ecuație..
Radio.
I'd sit alone and watch your light My only friend through teenage nights
And everything I had to know I heard it on my radio
You gave them all those old time stars Through wars of worlds invaded by Mars
You made 'em laugh, you made 'em cry You made us feel like we could fly. Radio.
So don't become some background noise A backdrop for the girls and boys
Who just don't know or just don't care And just complain when you're not there
You had your time, you had the power You've yet to have your finest hour Radio, Radio.
All we hear is Radio ga ga Radio goo goo Radio ga ga
All we hear is Radio ga ga Radio blah blah Radio, what's new? Radio, someone still loves you!
We watch the shows, we watch the stars On videos for hours and hours
We hardly need to use our ears How music changes through the years.
Let's hope you never leave old friend Like all good things on you we depend
 So stick around 'cause we might miss you When we grow tired of all this visual
You had your time, you had the power You've yet to have your finest hour Radio, Radio.
All we hear is Radio ga ga Radio goo goo Radio ga ga All we hear is Radio ga ga Radio goo goo
Radio ga ga All we hear is Radio ga ga Radio blah blah Radio, what's new? Someone still loves you!
Radio ga ga [3x]
You had your time, you had the power You've yet to have your finest hour Radio, Radio.
A înteles..Mesajul nu era adresat pentru toti , era doar lui adresat..nu trebuia să spună nimic.
Doar el întelegea mesajul..Restul oamenilor, prietenii, rudele nu făceau parte din această matrice.
La spital, direct la izolare, alături de multe persoane cu foarte multe probleme existențiale.
Fire zămbitoare, caldă , sinceră. imediat și-a făcut prieteni. Toți din salon parca erau luminați , știau și ei ceva dar la fel ca el nu putea explica, nu doreau explica.
Medicamente, droguri cu pumnul.. sedat.. Legumă umană. Se lăsase în voia sorții. Simțea că trebuie să treacă și prin acest experiment. Să înfrunte și această provocare.
Era mai mult o datorie fata de colegii de suferință de acolo..
Știa ca și de acolo are ceva de învațat.Timpul se scurgea încet.. frumos..
Vedea acum lumea cu alți ochi. Parcă până atunci fusese orb..
Nu văzuse frumusețile lumii chiar dacă le știa acolo și le simțea..
Și cel mai important lucru era că langă el se afla ceva, cineva care il ghida.. îl îndruma.
Îi arata calea..pentru ce ..de ce? Nu știa .. dar la momentul respectiv nu era important..
Într-o dimineață frumoasă pe când visa în salon alaturi de colegii de suferință ușa de la un salon de “Carceră“ se deschise. Unul din supraveghetori scotea din cameră unul dintre „nebunii” agresivi..
Un baiat cu tenul masliniu înalt și subțirel la aproximativ 26-28 de ani..
Băiat de bani gata prinsese patima drogurilor care deja nu mai putea să le controleze..
Pe partea interioara a ușii, o adâncitura arăta lovitura cu un obiect dur. Ușa se legăna duios ca o frunză în bataia vântului, într-un sincronism perfect, armonios, reflectând parcă o creație divină.
Deodată rămăsese interzis..reflectia razelor soarelui creea parca o pictura în ușă.. Clar se vedea
Imaginea Luceafarului poeziei Romanești, Mihai Eminescu uitandu-se parca la stele, căutând
Parcă Luceafărul din poeziile sale nemuritoare.. Să fie oare adevărat? Visează?
Nu spuse nimanui ceea ce vedea.. îi era teamă.. din cauza viziunilor sale ajunsese în acest loc
Care acum era minunat pentru el..plin de magie și culoare. Divin..
Își pusese în gând să nu mai ia medicamente.. Să vadă dacă acea creație nu este o viziune creeată
de dependența de medicamente. Oricum se simțea perfect..mânca la ore fixe, simțea langă el
persoane calde, își facuse prieteni, juca carți cu ei, ce să mai .. o viața fără griji.. ca în copilărie.
Viziunea Cu Eminescu apărea în fiecare zi cu soare, între anumite ore de dimineață și în
Următoarele zile..Mintea lui procesa.. inima simțea.. Energia circula..În fiecare zi devenea mai
Puternic fizic, mental și spiritual..Înțelegea că nimic nu este ceea ce pare a fi la prima vedere.
Nebunia, drogurile, detenția unei persoane creease o opera de artă,
o pictură, o valoare pentru el.
Teorii dărâmate.
A terminat cu spitalul.. a iesit de acolo grav avariat pe plan material si profesional.
Boala care era acum Pusă ca etichetă veșnică atârna foarte greu și nu îi mai permitea să își ocupe vechiul post de muncă.. Postul pentru care Muncise atâta amar de vreme..pentru care învățase din copilarie, pentru care pierduse atât timp, pentru care depusese atât efort . Îi luase ce iubea cel mai mult.
Dragostea de muncă , satisfacția pe care o avea de fiecare dată cănd era util societații îi fusese dintr-o dată furată cu un sadism nimicitor, ucigător poate pentru orice persoana de pe acest pământ. Iubise atât de mult munca pentru că până în acel moment nu îl lăsase la greu niciodată.
Dar acum era ca o croitoreasă care nu mai putea să introducă ața în ac pentru ca ochii nu o mai putea ajuta.
Dar, fire optimistă, înțelegatoare știa ca ăsta este drumul lui..Întelegea că drumul lui nu mai era în acest moment în simbioză cu meseria pe care o făcuse până acum..
Într-o zi cu soare, caldă de toamna târzie, se plimba pe la piata Romană și vorbea la telefon cu o cunostință..
Din mulțimea străzii apare o bătrânică urâtă și prost îmbracată..
Figura îi trăda suferințele și probabil un comportament greu de înteles pentru un om normal.
---“ Eu nu mă întorc acolo.. Eu nu mă întorc acolo. Eu nu mă întorc acolo.”
îi repeta ea personajului nostru.. acesta întelese că mesajul este adresat lui și ii multumi
bătrânei cu umilință. De la cine era mesajul.. De ce îl transmitea.. Era oare un strigat de ajutor?
O atenționare la adresa lui.. Trecu repede peste incident.. dar înregistră aspectul.
Orice lucru acum îl traducea in culori.. încerca să facă o hartă pictată a oricarui lucru și peisaj văzut..
Își creea simgur lumea cu ajutorul imaginației.
O lume plină de culoare și romantism, plină de întelegere și înțelepciune, de iubire necondiționată
pentru tot ce ne înconjoară. Piatră, copac, asfalt, furnică, pasăre, zumzet, nor.
Orice este acolo pus cu un scop, cu un rol și mai presus de toate fac parte din matrice.
Parcă nu mai avea nevoie nici de așa de multa mâncare. Nici apă nu prea simțea nevoia sa bea.
Doar 2 sau 3 cafele pe zi plus mesele pe care orice om le consumă.. În schimb se hrănea spiritual.
În parc, pe drum, în casă simțea că aerul pe care îl respiră îl hrănește spiritual.. Avea o respirație
Pe care nu o mai avusese pană acum .. o respirație Divină. Și simțea asta în fiecare zi..
Copacii erau altfel, pietrele , porumbeii, animalele de companie, iarba, florile.
Oare nu văzuse el până acum sau ceva în matrice s-a achimbat.. Avea această întrebare în fiecare colț al sufletului său. Se gândea la la toate legile care ne guvernează pe pământ.
Or fi valabile și in univers? Toate? Matematica , fizica, chimia, astronomia, istoria or fi al fel ?
Dacă 1 și cu 1 nu fac doi? Dacă la școală înainte de a ne învâța matematică ne învață pomicultura sau Altceva. Mai este valabilă ecuatia 1+1=2..
Normal că nu .. dacă te gandești la merele lui Ana 1 măr+1 măr = mulți sâmburi sau multe calorii sau 1 pom.
Sau dacă pomul este roditor, foarte multe mere..sau zero, de ce nu dacă pomul nu este roditor?
Totul depinde din ce unghi privești.Depinde de imaginația fiecăruia..sau de locul unde te afli..
Azi la orele 12.00 ora Bucurestiului este 10.00 În Anglia. Alta oră in China.
Dacă punem ceasul pe masă și ne uitam de deasupra vedem ora exactă.. dar...............
Dacă te uiti din stânga sau din dreapta. De jos sau de sus ce oră vezi? Dar dacă te uiți din spatele lui ?
Nu vezi decăt marca firmei producătoare. Limbile au dispărut. Există sau nu există timpul..
există acum, mâine, ieri. Sau este doar o percepție a noastră vis a vis de un etalon.. Timpul.
Scriem litera N pe o foaie de hartie . Daca intorci foaia la 90 de grade nu mai este litera N este Z.
Totul este demonstrat dar nimic nu pare ceea ce a fi la prima vedere.. Să luam cel mai simplu element chimic și cel mai răspândit în univers. Hidrogenul (izotopul său Protiul) Care are un proton și un electron. De ce protonul trebuie să fie sarcina pozitivă și electronul sarcina negativă?
De ce să se atragă ei și să nu se respingă? De ce să creeze această simbioză și să nu existe una fără cealaltă. De ce să se rotească electronul în jurul protonului și nu invers??
Poate că în alt loc din univers legile acestea sunt exact invers.
Sau nu există deloc legi..Știm sigur că a fost prima dată frunza, floarea, rădăcina sau sămânța?
Dacă există evoluție de ce nu ar exista și involuție.
Ce lege delimiteaza aceast gen de gandire? Există undeva o astfel de lege?
O poate cineva cuantifica matematic, fizic sau universal la nivel de conștiință umană?
Mesaje de dincolo
Se cunoaște principiul comunicării de foarte mult timp..O persoană vorbește, cealaltă ascultă.
Unul este emițătorul celălalt este receptorul. Aerul este mediul în care este transmis mesajul.
Meduil de transmisie. Limba reprezintă codul, matricea, modul de transmisie pe care îl cunoaște
și emițătorul și receptorul..Și cel ce vorbește și cel ce ascultă. Dacă un tir trece pe lângă cei doi
sau se interpune între ei, mesajul nu va mai putea fi recepționat de ascultător.. apare Bruiajul.
Toată lumea a auzit de ecou.. În momentul în care strigi într-o zonă muntoasă unda sonoră se
întoarce înapoi la receptor poate chiar amplificat. apare reflecția.
Partea cea mai importantă este că între două sau mai multe persoane se stabilește o legătură.
Un Link..Această legătură poate fi foarte adâncă sau doar o legătură care ține foarte puțin..
Toți avem rude. Prieteni, amici, colegi de clasa, scoală. Foarte puține persoane sunt singure,
Retrase, neîntelese. Orice persoană a simțit nu doar odată că există și o de legatură telepatică care
circulă sfidând legile cunoscute până acum pe pământ sau care nu sunt făcute publice.
Personajul nostru pleacă la muncă într-o zi frumoasă de primavară. De când ieșise din spital era
acum foarte atent la mediul înconjurător. Păsări, copaci, tufe, mașini , clacsoane , gesturi ale
oamenilor pe care îi vedea, cuvinte pe care cei de lăngă el le rostea..
Se oprește într-o statie de mașină și se îndreptă catre un magazin de unde în fiecare dimineață
Cumpăra un pahar de cafea.. mai avea timp până venea mașina de serviciu să îl ducă la muncă.
Luă paharul de cafea mulțumi vânzătoarei și îî ura o zi placută și porni spre mâsuță să pună cele
două pliculețe de zahăr în cafea. Rupse cel doua pliculete, ridică capacul de la cafea și vărsă
cele 2 pliculetțe de zahăr în cafea. Un fenomen straniu se creease pe pelicula de suprafață a
cafelei. O pasăre în formă ca de corb se desenase în cafeaua lui și dispăru la căteva secunde.
Nu lua în seamă evenimentul dar îl reținu. Ziua de muncă trecu fara evenimente notabile și plecă
Spre casă. Avea de mers 4 km pe jos până la gura de metrou. Aștepta culoarea verde a
semaforului și traversa liniștit pe trecerea de pietoni. În fața lui 3 persoane, doi bărbați și o
doamnă se uitau în stânga și în dreapta parcă căutau ceva. Doamna văzu toileta publică și se
îndrepta spre ea. Ghinion.. Butonul verde nu era aprins.. era ocupată..
-Doamnă, dacă doriți mai sunt două toilete în parc. și arată cu mâna în direcția parcului.
Pentru a ghida persoanele pe aleea unde erau toiletele, o lua înainte cu pas grăbit.
Chiar dacă o lua prin parc sau pe trotuarul străzii nu pierdea mult timp..Dorea să arate drumul
acelor persoane.. Plus de asta poate avea norocul să își vadă prietenii. În zona pe care o avea de
traversat 2 veverițe se jucau și chiar mâncau alune din mainile copiilor.
După 10 metri se uită în spate să vadă dacă persoanele îl urmau pe același drum..
Erau pe drumul cel bun. Îl urma.. Știa că făcuse un lucru bun azi. Fusese util.
Trecu de ce le 2 toilete și respira aerul curat din parc. Simțea energia.. era liniștit..
Nu făcu 20 de metri pe alee dupa toilete că o pasare ciudată își facu apariția la 4 metri în fața sa.
Un corb frumos . cu un penaj strălucitor venea spre el. Îl întâmpina.. Penajul de la gât, un
albastru marin curat și strălucitor făcea acea întâlnire și mai frumoasă. Îi plăcea ce vede..
Era frumos.. o pasăre frumoasă, creatură enigmatică îl saluta. Corbul se opri la un metru de el și schimbă
Direcția spre stânga lui și după ce se uita cu ochii săi negrii și frumoși spre el, parcă dorind să comunice
ceva se depărtă printre copacii parcului. Nu se opri.. Parcă era un gest de mulțumire.
Sigur nu fusese oîntâlnire întâmplătoare. Asociase cu o întamplare din copilarie.. 
O vrabiuță în zborul său întrase exactîn ochiul unui copil, frate cu un coleg din clasa lui.
Toată lumea a discutat atunci mai bine de lună de acest nefericit accident.
Se uita după pasăre dar își continua liniștit drumul spre metrou. Ajunsese acasă.
După masă și duș intră să socializeze cu prietenii și rudele pe rețeaua lui preferată.
Mai vedea un banc, mai asculta o melodie, mai citea o poezie. Chestii banale de relaxare înainte
De culcare. O rudă facuse un test (prostii) ce fel de zeitate esti tu? Jocuri de copii. Dar dacă nu ne
jucăm ce ne mai rămâne? Ruda era Afrodita..Hai să facă și el testul.. ce are de pierdut..așa să se
joace..Stupoare.. Rămăsese interzis. Aplicația îî dădea ca rezultat că este Prometeu..Nu era la
curent cu persoanele Mitologice dar mai se intersecta-se cu acest Personaj.. Citise despre el cu un
an în urmă când o energie enigmatică îi striga in ureche că Prometeu împreună cu mii de Îngeri va
coborâ pe Pamânt să salveze lumea . la Acea vreme trecuse repede peste eveniment. .
Un beculeț se aprinsese în creierul lui. Nu știa cum să reacționeze, nu mai putea gândi..
Să fie doar o simplă coincidență? Prea multe coincidențe.. Prea multe mesaje. De ce le primea?
De unde veneau? Cum de le recepționa? Era uimit dar calm.
Avusese mereu sânge rece în situații tensionate. Enerva pe multa lume cu calmitatea sa.
Nu lua mereu deciziile cele mai corecte dar când o făcea, o făcea din inimă.
După câteva minute de gândire intră în vorba cu ruda sa, cea de la care gasise testul.
-Buna seara Afrodita..
-Buna seara. Ce mai faci?
-Uite am vazut ca ai facut testul cu Afrodita și vroiam să îți spun că ești frumoasă..
L-am făcut și eu.
-Și ce ți-a iesit?
-Prometeu.
- A, ești zeul apelor..hahaha.
- Nu Afrodita.. Ala e Poseidon.. Prometeu este cel care a furat de la zei focul ..
-A scuzele mele. Am confundat.. Am citi demult.. Când eram mică..Așa este.
- Eii, nu are nimic frumusețe.. Și ce mai faci.. cu ce te mai distrezi?
- Uite m-am uitat la film. A fost la tv  filmul “Corbul”.. Iubesc Acest film. Acum s-a terminat.
-Nu se poate....iar??
Un fior îi trecuse pe sira spinării. Își aduse aminte de corbul din parc și de
Doamna cu Cei doi Domni pe care îi ajutase azi..
-Ce este “Prometeu”?
Și se apucă să îi povestească despre coincidențele (deja Vu) pe care le trăise.
Era Clar.. Mesajul se termina aici la filmul "Corbul" de la televizor.
Era puțin debusolat. Matricea funcționa.. dar cum se trimeteau mesajele.. de ce lui.
Cineva îi trimisese un corb ca un mesaj de iertare probabil. De ce nu avea rost să se întrebe.
Poate ca era bolnav și avea ceva la ficat. Poate că și Ficatul era tot un mesaj sau o legatură.
Nu avea rost să continue cu gândirea asta. Doar știa, simțea, iubea, traia.
Zilele se scurgeau una căte una, monotone. Parcă greșise cu ceva.. Dar cât de grea și urâtă era
Viața lui aici, pe pământ vedea viața lui frumoasă și zi de zi parcă era mai puternic
și mai încrezator. Parcă toate aceste incidente îi dăduse și curaj.. Lupta cu toți. Demola bariere
zi de zi. Ajuta oameni, începuse să strângă singur dupa jos gunoiul aruncat de alții, îi iera milă
să rupă o frunză, să calce o furnică, să omoare o muscă să gândească negativ.
Ajunse acasă, în garsoniera lui modest mobilată.
Porni televizorul și calculatorul și dupa ce se spălă pe mâini își puse mâncarea la încălzit. 
Afară fusese o vreme ploioasă, utâtă. Vroia dupa ce termină de mâncat sa facă și o baie fierbinte.
Întră pe rețeaua lui să își salute prietenii. Să citeasca o poezie până se încălzeste mâncarea.
Primul lucru pe care îl vazu era o hartă seismică a orașului în care locuia cu zonele de risc.
O prietenă trimisese această hartă. Nu Vroia să creeze panică asa ca se uită puțin la hartă
și își văzu de treabă. Seara se relaxă cu prietenii, cu puțină muzică și cu un film înainte de
culcare. Pe un post gasi BD la Munte și la mare și revăzu cu drag acel film..
Făcuse conexiunea cu Toma Caragiu care a decedat la cutremurul din 77. Nimic mai mult.
Era calm și fericit.. Știa că așa trebuie sa fie. Optimist si încrezător..
Se trezi de dimineață la ora 4.00.. Se uita la ceas. Cum de nu mai are somn? Se foia in pat.
Mâncă ceva, puse de cafea și porni televizorul.. Puțină înviorare de dimineața, curățenie,
Treburi uzuale.. Timpul s-a scurs imediat..  Plecă la muncă cu multă energie cu toate că era
O vreme urâtă afară.. Șoferul de pe mașina care îl ducea la muncă împreuna cu alți colegi
Deschisese un subiect care îl interesa. Reabilitarea blocurilor din orașul de reședință.
Se discuta că dacă ar fi un cutremur ca în 77 multe din blocuri nu ar mai fi rămas în picioare.
Se întreba “oare e o coincidența cu mesajul de aseară sau doar o simpla întâmplare”. Aceleași
discuții sau mesaje pe același subiect în decurs de nici 24 de ore.. prea nu suna bine.
Dar trecu peste discuție și savura viața.. momentul, clipa..La Locul de muncă la fel.
Pe la orele prânzului doi colegi discutau aprins despre același subiect? A 4- oară.
Întradevăr el se gândise doar la actor și la faptul ca murise în nefericita catastrofă, dar??
Să fie el cel care atrage acest gen de mesaje, să fie pe aceasta vibrație urâtă sau erau doar simple
coincidențe. Nu spunea la nimeni. Nu avea cum sa creeze panică.. dar gândul vis a vis de
acest urat cuvânt îl măcina. Îl durea capul.. nu mai procesa.vroia să nu mai gandească..
Să nu mai simtă. Să nu mai audă. Termină programul.. Plecă de la muncă și spre casa dori să facă
Puțină mișcare prin parc..Să se relaxeze..Să uite. După plimbarea din parc se întalni cu un
prieten. Statu la palavre 30 de minute și plecă spre casă.Traversa liniștit pe trecerea de pietoni.
Un claxson al unui autobuz îl facu să întoarcă din reflex capul. Un Autocar cu număr de
Bulgaria clacsonase parcă la el. O reclamă cu un munte și cu un număr de telefon cu mulți de 7
Făcea acel autocar și mai sinistru în mintea lui. Deja legatura era facută film seara film acum..
Se știe că la cutremurul din 77 la tv rula un film bulgaresc “Dulce şi amar”.
Nu mai putea suporta..Prea multe coincidențe.. Dar nu putea sa spună nimanui ce simte..ce vede..
Nu știa de ce.. simțea că trebuie sa tacă. Era doar pentru el mesajele.. Ajunse cu bine acasă, porni
Televizorul și stupoare. Reluarea filmului de a seară Cu BD era iar la televizor.
Dădu pe un program de muzică, mâncă și se culcă. Era prea obosit..Văzuse prea multe în 24 de ore și se
trezise și la 4 dimineața. Urâtă zi își spuse in gândul lui și adormi.
După o ora era fresh. Parcă și uitase puțin .. era mai liniștit, mai încrezator.. știa ca sunt doar niște simple
mesaje adresate doar lui și numai lui. De ce.. nu își mai punea întrebarea.
Porni calculatorul își puse de un ceai și se hotărî să verifice căsuțele de email și mesajele de la amici.
Printre mesaje un mesaj ciudat îi atragea atenția. Scris in alta limba de o fată care dorea să îl cunoască
Să stea de vorbă cu el. Ciudat era că parinții și sora ei murise în cutremurul din Haiti din 2010.
Cum era posibil? Cum de Toate aceste mesaje ajung la el legate de cutremure? De ce la el?
Oricum mesajul era clar. Și se termina aici, cu aceasta fată care dorea să facă conversație cu el.
Acum a înteles.. orice cuvânt pe care îl primea nu era întotdeauna ceea ce pare a fi.. Putea sa fie
Doar un titlu de ziar “cutremur în medicină” sau “în politică” . Întotdeauna nu judecăm corect.
Câteodată un lucru urât poate să fie bun așa cum și un lucru frumos poate să ne faca rău.
Nimic nu e cert de la prima vedere. De la prima impresie. De la primul contact. De la primul mesaj.
Știa că legătura, link-ul era realizat și că vorbeau aceiași limbă.. vedea, auzea și simțea că o sa fie bine.
Totul depindea de el. De cât de puternic este, de cum decoda mesajele, de cum acționa.
Dorea să scrie despre aceste lucruri. Să le împartașească și altora cu toate că știa de riscuri.
Știa că aceste mesaje sunt doar pentru el. El deținea codul.. Matricea era la el. Orice altă persoană
Putea fi reflectată, bruiată chiar de el spre alte Matrici. Spre alte răspunsuri. Spre alte vibrații.
Totul putea fi înțeles greșit. Dacă două persoane ascultă aceiași melodie, fiecare întelege, percepe
diferit mesajul.. Dacă are aceiași stare și rol în această matrice poate să recepționeze acel mesaj.
Un nefumător nu poate să înțeleagă de ce un fumător fumează la fel cum o alergică la flori nu poate să
doarmă cu florile în dormitor. Și mai întelegea ceva.. Exista o balanță.
Totul se rotea în jurul unei liniiimaginare în stanga, în dreapta, sus, jos.
Punctul, universul lui ca și universul persoanelor cu care intra în contact oscila în jurul acelei linii.
Dacă dezechilibra acea balanță ceva, cineva, undeva, cândva balanța trebuia să fie pusă la loc..
Dacă nu jocul se termina sau se trecea la un alt nivel, în altă matrice, cu alte coduri, cu alte legi.
Ca un joc de șah. Tablei, care susține piesele, face parte din joc dar nu o interesează cine câștigă.
Ea ca și ceasul de fapt doar sunt niște actori pasivi la joc. Bineînțeles ceasul stabilește o regulă
A mutărilor. Regula timpului. Regula stresului. Regula gândirii.
Conștiința umană.
Prin acțiunile noastre creeam legături. Legături umane. La fel cum planetele din sistemul nostru solar creează legături cu Soarele și cu Planetele și sateliții de lăngă ele. Se creează o forță de acceptare, atracție, respingere, rezonanță pe care puțini o înteleg și foarte puțini o acceptă. În acest sistem fiecare are rolul său. Cu căt legătura este mai strânsă cu atât forța care trebuie să dezechilibreze balanța trebuie sa fie mai mare. Un experiment îi veni acum în minte. Câțva cercetători făceau un experiment cu două cărți foarte groase.. Puse cap la cap fără sa se atingă se puteau imediat despărți fară prea mare efort dar dacă filă cu filă, ca niște cărți de joc, se întrepătrundeau, forța de frecare dintre fiecare fila realiza între cărți o legatură așa de mare încât greutățile atârnate pe suportul creat special nu le putea despărți. Cu cât carțile sunt mai groase, cu atât frecarea este mai mare și legătura mai puternică. Dacă nu creem cât mai multe legături între noi și lucrurile de lângă noi, animalele de lângă noi dezechilibrul balanței se va realiza într-un final.
Trebuie să întelegem rolul fiecărui obiect, animal, element ce ne înconjoară.
Personajul nostru era la bucâtârie și își savura cafeaua de dimineață. Era o zi de lucru normală dar nu se
dusese la muncă. Șoferul de pe mașină nu putuse să ocolească să îl ia și pe el. Nu avea bani de transport. Era la pământ cu banii. Vorbise cu alt șofer dacă poate să meargă cu el dar nu dorea să deranjeze..era șoferul care ducea unul din directori la muncă și se simțea aiurea să recurga la varianta de a merge cu directorul în mașină. Era un simplu angajat. M Tura (așa era trecut în telefon) îi comunicase că îl ia dar doar pentru ziua aceeia. Nu dorea să faca din asta un precedent. Dar nu auzi ceasul de dimineață și nu se dusese la muncă. Era mai bine.. oricum avea treabă în ziua respectivă. Trebuia să mearga la Bancă sa semneze un împrumut. Se uită la stirile din ziua precedenta. O zi plină de foc. Un depozit de Încălțăminte luase foc și un pompier murise în stingerea incendiului. Văzuse ieri aceste lucruri dar nu putuse sa le înțeleagă. Văzuse la un moment dat pe tricoul unei fete mesajul “I love shoes” scris cu roșu. Asociase Roșu cu foc acum într-un final. Se gândea la acel pompier și la familia lui îndurerată. Lua cuvântul pompier și il despărți in două. Pom pier.. Pom pier.. Știa că un “pom” a pierit în flăcări. Luâ și cuvântul pom și il despărți. P om.. Om cu p..
Un om cu p fusese o victimă a hazardului creat de acel incendiu.
Să fie și ăsta un mesaj tot pentru el? Sau pentru noi? I se părea ciudat.. P de la ce vine?
Putere, patru, Pitagora, Pi, Portal, poartă, pasaăre, pom, pin, pir, puțin, Putin. Mama ei de treaba.. Greu codul ăsta. Ieri fusese 06.06.2016. scoate 666 și rămâne 201. Ce poate sa însemne.. Un 2 un 1 și 0 la mijloc. Cercul se închide la 0. Cu ajutorul lui 1 si 2. La televizor se schimbă melodia. Shakira- try everything. Știa ca este pe drumul cel bun.. Următoarea melodie? Iubirea schimbă tot.. Mama ei de treabă. Trebuia să scrie. Să facă cunoscut tot cu orice risc. Telefonul sună. Ieși din ganduri..Se uita la telefon și văzu cocoșul surorii sale. Îl pusese la telefon unui coleg de munca ca fotografie de apel. Colegul de muncă vroia să știe dacă poate să îl ajute să depaneze un casetofon auto. I-a spus că azi nu vine la muncă.
Are ceva de treabă. O sa discute mâine despre asta.. Vroia să îl ajute cu toate că electronica nu prea îl mai atrăgea dar încă o iubea. Niciodată nu îl lăsase la greu.Dar acum avea de scris.
Nu știa ce sa facă. Să anunte șeful că vine azi la muncă sau să nu îl deranjeze..
Ieri auzise de la colegi că vineri avusese probleme de sănătate. Era foarte stresat și el și cei din familia lui.
Nu vroia să îl deranjeze, dar spuse o rugăciune pentru toată familia lui. Se ruga ca toată familia șefului său, un om foarte bun să fie sănătoasă.. Știa că face un lucru bun.. Excelent. După rugăciune își mai facu o cafea.. mai slabuță dar tot cafea se numea. Se gândea ca azi are multe de făcut.. La 13.30 trebuia să fie la bancă să facă o refinanțare. Avea multe datorii. 600 de euro la un amic, 300 Ron la întreținere, 400 de ron trebuia să dea pentru centrală (revizia), 400 Ron datorie la Fina lui. Nu mai punea datoriile de la sora lui care era
plecată în străinatate și datoriile mici 200 300 la fiecare rudă care îl ajutase sa se mute iîn noua casă. Frigiderul era gol. Mai avea doar o porție de fasole cu sunculiță facută ieri, la repezeală și pe care o și arsese puțin. Primise un telefon din Anglia de la un broker care dorea să îl inițieze în tainele brokerajului și lăsase cam mult mâncarea pe foc. Dar cu toate că toți in considera nebun și era dărâmat la capitolul muncă, bani și iubire el era tot optimist. Era sigur că va găsi o cale să iasă din pasa asta proastă pe care o avea de când divorțase.Era fericit ca toată lumea era bine, sănătoasă și că restul era decor de film de Oscar. Iubirea pentru aproape, pentru el grija pentru mediul înconjurator îi dădea putere să meargă mai departe. Plecă spre bancă mai devreme. Nu dorea să întârzie. Nu îi statea în caracter. Căștile la urechi și o porni spre metrou. Vroia mai întâi sa o ia pe jos puțin. Să se relaxeze. Scrisese la carte de dimineață. O facuse cu drag și pasiune cu toate ca nu era un inițiat în domeniu. Compusese câteva poezii dar nu scrisese până acum nimic. Se uita la numerele de la mașini. Era atent la ele și făcea el un fel de matrice a fericirii. A Frumosului a inspiratiei. Îi placea.. era ceva magic și frumos. Oamenii care treceau pe lângă el îl privea cam ciudat. La unii le dadea bună chiar dacă nu ii cunoștea dar care îi zâmbea. Îi placea sa vadă fețe zâmbitoare. Fețe care nu aveau nici un stres. Care traia viața. La un moment dat începu o succesiune de numere care il ducea la sora lui. Un număr, două, trei. Își aduse aminte că de dimineață involuntar se scărpina pe piciorul drept. Sora lui avusese acum ceva timp probleme cu un picior.. Îl rupsese și a avut nevoie de operație pentru rearanjarea osului. Să o sune , să nu o sune. Melodia de la telefon îl îndemna să o sune. Vorbi cu ea la telefon. Era agitată , suparată. Fata cea mare nu prea o asculta și trecea și clasa a IX-a. Avea examen de admitere și ea dorea sa dea la alt liceu decât opțiunile părinților. Calm și bucuros că a simțit că era agitată după o discuție de câteva minute bune el o relaxă și îi spuse părerea din punctul lui de vedere. Fiecare vede din unghiuri diferite lucrurile. Nu dorea să intervină hotărîtor. Liberul arbitru să își spună cuvântul. O salută și îi spuse că o iubește și intra la metrou. Reporni telefonul și asculta melodiile preferate.Se uita la frumusețea de culori. Copii, batrâni, doamne și domni care foloseau acest mijloc de transport. Îi mulțumea creatorului că simte acest frumos. Că îl vede. Trebuia să schimbe linia de metrou. În loc sa coboare la Unirii, bruiat de aceste frumoase culori, mersese o stație în plus. Nu era problemă. Avea timp berechet. Putea chiar să se opreasca să mănânce și ceva. Știa ca azi matricea este bună. Simțea că totul va fi bine. Traversă pe linia cealaltă și o luă spre Eroilor.În loc să ia trenul spre Militari urcă în cel de Dristor 2. Altă greșala pe care nu o văzuse. Se trezi in Grozăvești. Iar bă. Chiar așa de aiurit sunt.. Dar tot răul era spre bine. Numarul 2 era al lui. De 2 ori aiurit. Coborât la “Grozav Ești” . Ca să ajungă la Lujerului trecuse prin toate stațiile cu “eroii neamului” vorbind la figurat. Se gandea la țara lui. România.. Cât suferă din cauza corupției și cât de mult a suferit în trecut pe parcursul istoriei. A iesit de la metrou. Își sună din nou sora dupa ce cumpară de la magazin o sticlă de fanta și un susan cu miere și semințe . Trebuia sa facă un time out. Vazuse o reclamă în metrou cu Dana Rogoz care îl îndemna să faca o pauză. Șimțea nevoia sa o asculte.. Îi placea ca actriță și adora zâmbetul ei. Era ca un “copil care își asculta mama”. De ce o facea nu își mai punea întrebări. Mai avea 5 Ron în buzunar. Dacă nu i se aproba refinanțarea măine trebuia iar să se împrumute. Iar Bă.. Dar simțea că totul va merge perfect azi. Era ziua lui. Săptămâna lui. Poate chiar luna și anul lui. Sora lui era mult mai calmă acum.. Era perfect.. Transmisese siguranță și înțelepciune. Vorbi vrute si nevrute cu ea la telefon și chiar scosese de câteva ori hohote de râs și bucurie.. Erau sincronizați perfect chiar dacă el mai se gândea la problemele pe care e avea cu medicii, cu munca, cu finanele.. Iubirea plutea în aer.. Simțea asta. Nu mai e gândea că nu o are. Parcă tot ce il înconjura îl iubea. Ajunsese la bancă. Agentul care îl ajuta să obțină refinanțarea il suna la 13.05. Totul
mergea ca pe roate. Acte semnate, comisioane, retragere. Îi lasă agentului ceva pliante poate dorea să intre și el într-o afacere cu care cocheta de ceva timp dar care din cauza banilor o lasase pe planul secund. Știa că și acea afacere va merge într-o zi. Nu dorea sa renunțe la ea mai ales că, cafeaua pe care o lua de acolo, cu toate ca era mai scumpă îi facea viața mai frumoasă. Niciodată nu se uitase la bani. Toate cumpărăturile le facea cu inima.. nu daduse greș niciodata.. mai ales la produsele electronice pe care le iubea. O fată trecu pe lângă el. Avea un tricou cu „I love you”. Mesajul îl bucura. O lua pe jos tot spre stația Grozavești. La pasul lui in 30 de minute era in stație. Îi plăcea mult mersul pe jos. Îi aducea aminte de copilărie, cu bunicul pe digul care iriga culturile agricole. Îl prinsese războiul în Rusia și fusese și rănit la piciorul drept parcă.. Se gândea îar la senzația de dimineață cu scarpinatul involuntar. Ce legaturi ciudate. Pe un zid văzu scris albastru “ nu îți mai face griji, ești foarte frumoasă”. Cum să fie frumoasă? El este bărbat. Da, Era Bărbat dar era și ființa umană. Poate că acel mesaj era pentru el sau pentru toate persoanele cu care intra el în contact. O fată de până in 25 de ani, puțin plinuță dar foarte draguță se intersecta cu el. Purta un tricou pe care scria “ I like shoes”. Frumos tricou. Frumoasă fată. Îi zâmbi și se uită la încalțămintea ei. Avea un N scris pe adidași. N ? numele lui de familie, Nik-ul lui? I se păru ciudat.Își aduse aminte de o postare urâtă a unei prietene. Fotografie cu o femeie foarte grasă iar ca text “cine iubește și lasă, dumnezeu sa-i de-a o grasă” . Și comentarii din ce în ce mai răutăcioase. Cum să râzi de așa ceva. Ce este în sufletul și inima femeilor sau bărbaților care văd această postare? Avea mama vitregă plinuță, o prietena foarte bună la fel, o nepoată. Și ce suflet aveau? Și cât sufereau? Îi spuse în gând fetei că este frumoasă și își continuă fericit drumul spre metrou. În metrou cu căștile la urechi era foarte liniștit dar și atent la persoanele de lăngă el. Se uită la ceas. 14.21. pe un tricou al unei fete plinuțe văzu numarul 21. Nu trecu puțin timp și o altă fată se uita la el parcă dorea să îi zica ceva și se scărpină la ochi. Altă fată se scărpina la ureche. În căștile lui se auzeau cuvintele “call me now”. Se uită în dreapta, o altă doamnă se scarpina la buza superioară. Un domn cu mustață instantaneu scoase telefonul din buzunar. Era un apel la care trebuia să raspundă neapărat. Să fie doar coincidențe sau cei de langă ei îi dau mesaje. Schimbă linia la Unirii. Fata plinuță cu tricoul 21 era în fata lui. Avea forme plinuțe dar era foarte frumoasă și bine îmbracată. Nici ei nu îi dădea 25 de ani. Avea același traseu cu el. Mergea tot în aceiași direcție. Urcă în aceiași garnitură. Se uita la numărul garniturii. Xx21. Primele litere nu contau. Ca o melodie frumoasă gesturile persoanelor din garnitură repetau aceleași mișcări. Totul se întâmpla ca un deja vu. Lipsea doar melodia din caști cu” call me now”. Era acum melodia “ Îți mulțumesc”. Îi plâcea ce vede. Era frumos. Interesant. Nu credea că i se poate întâmpla așa ceva. Evenimentele petrecute nu puteau decât să îl bucure. Confirma tot ceea ce gândea. Tot ceea ce simțea. Nu putea spune nimic. O luase în barbă odată. Nimeni nu îl înțelegea. Poate ca doar familia și prietenii cu care avea o legatură foarte strânsă. Acolo putea să aducă argumente inteligente și logice. Nu era foarte deștept dar nici nu se considera un prost. Undeva la mijloc. Își știa locul dar zi de zi și evolua. Înțelegea că pe langă aceste legi scrise pe pamânt și descoperite mai existau și altele de care mulți se fereau sa le discute exact din același motiv. Îi venea acum în minte fraza “ crede și nu cerceta”. Cum să nu cerceteze? Cum să nu descopere adevărul? Era ambițios când dorea sa rezolve problemele apărute mai ales dacă ajuta pe cineva, repara ceva. Nu dormea noaptea cand un lucru nu îi ieșea. Visa acel lucru până gasea soluția. Orice problemă pentru el avea o rezolvare. Chiar daca era urât finalul. După ce ieșise de la metrou își sună prietenul. Trebuia să îi dea datoria. Vroia sa stea puțin și de vorbă cu el și cu soția lui. Să se joace puțin și cu tizul lui. Aveau un baiețel de 7 ani înfiat. O minune de baiat. Se vedea pe el cand era in copilărie. Nebunatic, neascultător câteodată, puțin încăpațînat și rasfațat. Cumpără o sticlă de bere, un suc și o cutie de alune. Se sincroniză perfect. Toți plecă să facă cumpărăturile din mall. Nu mai avea nimic în frigider nici el. Își luă la fel ca copilul prietenului  o sticla de lapte și niște cereale pentru dimineață. Seara știa că va mânca mâncare caldă la prietenii lui. De fiecare dată îl invitase la masă. Oameni cu suflet mare. Tricoul prietenului avea un personaj bizar care intr-o mână ținea o cruce iar in cealaltă o minge. Avea voie să se joace, să fie copil. Să retrâiască anii copilariei. Anii de care își aducea aminte cu drag. Au ajuns acasă de la cumpărături. Discutau despre problema lui, despre operația soției rietenului care se simțea din ce în ce mai bine dar astăzi era suparată din cauza masinuței cu telecomandă a baiatului care alerga de la stânga la dreapta pe holul apartamentului. M era prietenul său, A era Soția si G era băiatul răsfațat.
- Mă enervează așa de mult mașinuța asta. Nu mai pot. Spuse A.
- De ce mă fețiță. Întrebă G.
- Nu știu frate de ce. Are un zgomot care mă supără. Ia zi ce ai mai făcut cu Doctorul?
- Ce sa fac? Vreau să ma duc sa fac o expertiză în altă parte. Să consult alt specialist. Tulburarea asta afectivă bipolară îmi da urât în CV. Plus de asta simt că nu este un diagnostic corect. Dar nu știu ce și cum să fac. Nu cunoști pe cineva care să fie în domeniu să îi facem o întrebare.
- M dacă îl sun pe X-lescu ce zici? Întrebă soția pe soț.
- Hai mă să facem o întrebare. Spuse Soțul.
Puse mâna pe telefon și sună specialistul în drept pe legislația muncii. Era momentan ocupat. Nu râ punse la telefon dar nu trecu 5 minute și telefonul sună. Dupa câteva minute de conversație află răspunsul de care avea nevoie. Trebuia să depună o cerere la managerul spitalului pentru o contraexpertiză. Instituția în decurs de 30 de zile trebuia să îi dea răspunsul. Era perfect. Rezolvase multe treburi astăzi. Se simțea excelent. Armonia și sincronizarea evenimentelor îi arăta ca acesta este drumul e care trebuia sa meargă. Simțea iubirea lângă el. Pe frigider vedea inimioara desenată în două culori de G, tizul lui. Mai avusese azi acest sentiment în metrou. Inima era stereo. Jumătate reda unele frecvențe cealaltă jumătate celelalte. De multe ori îi cădea casca din urechea stângă. Trebuia sa audă ceva probabil foarte important dar nu auzea decât zgomotul metroului și anunțurile stațiilor de metrou. I se pârea foarte interesant și frumos. Se gândea la sincronizare. Simbioza perfectă, arta de a creea o melodie. De a o face placută. Nu înțelesese până acum arta, poezia, pictura, sculptura. De anul trecut evoluase fără să își dea seama pe aceste domenii. Infinitul. Ce a inspirat mintea lui Brâncuș să creeze coloana infinitului? Cum de făcuse el o bucată din această coloană ca proiect de diploma când terminase liceul? Era doar o simplă coincidență că a ales această variantă sau rezonase acel obiect cu el în acel moment.. Prea multe întrebări. Va primi vreodată răspunsul sau îl are deja și încă nu îl vede? Încă nu îl simte. Nu mai avea momentan nevoie de nimic. Prietenii, berea, armonia, iubirea erau acolo. Se simțea excelent. Termină licoarea se jucă cu tizul lui șî plecă spre casă. Mâine o nouă zi de muncă. Pe drum o mașină albă, frumoasă Cu număr YYY clacsonă când trecea prin dreptul lui cu toate ca era pe trotuar. Nimeni nu mai era pe straduță. Ce putea asta să însemne. Trei de Y . el cu prietenii săi. Cineva râdea sadic de el sau chiar era o coincidență întamplătoare. Ajunsese la o intersecție cu o altă stradută. O pancardă avea pe ea cuvântul sf. Agness. Ce putea să însemne. science fiction, sfârșit, sfîrlează, sfânt. Căuta cuvintele cu sf deodată strada se umplu de mașini. Se mira ca era o straduța puțin circulată. Toate mașinile aveau NG la număr. Inițialele de la numele lui. Bă ma leși? M-am îmbătat din 2 pahare de bere sau sunt
testat. Acum cineva chiar vrea să ma duc iar la nebuni sau vrea să ma facă mai puternic, mai tupeist. Era o fire timidă.. Cum se glumește pe alocuri “sunt timid dar mă tratez”. Reținu doar că ultima mașină avea număr NGY. Ce este cu Y ăsta se întreba. Pseudonimul lui de pe adresele de mail și rețeaua de socializare începea cu N și se termina cu Y. Iar bă. Iarbă. Azi văzuse multe persoane care tăiau iarba în spațiile verzi. Se gândea ce simte iarba când este taiată. Oare suferă atunci. Oare mirosul acela de iarbă proaspătă urât pentru alții, minunat pentru unii este rezultatul suferinței sau al bucuriei. Se întreabă cineva de acest lucru? Oare același lucru se întamplă și când tai o floare? Grele întrebări. Văzuse câteva documentare pe discovery cum că florile ar simți vibrația la anumite melodii și s-ar dezvolta mai rapid și mai frumos . La acel moment i se păruse o nebunie. Acum nu mai era așa. În gânduri frumoase cu melodiile în căști se îndrepta liniștit spre casă. Azi mai învățase ceva. Teoria statea în picioare. Nimic nu este ceea ce pare a fi la prima vedere. Trebuie sa vezi orice din diferite poziții. Să analizezi și să acționezi cum iți spune inima.. Cum simți tu cel mai bine. Cum vibrezi în acel moment.A ajuns acasă. Era obosit. Nu mai făcu nici duș. Salută prietenii pe rețeaua se socializare și la somn. Mâine pleca la muncă. Se trezea la orele 5.00. Noaptea fusese frumoasă. Nu vizase nimic dar ca niciodata la ore 4.00 era in picioare și se apucă de scris pentru că pierduse 2 zile. Pfff dacă ar putea scrie în ritmul în care sinte lucrurile ce bine ar fi. O mașină îl atenționă ca îî funcționa alarma. Îi dadu 2 bipuri scurte după care unu. Cineva ceva îi spunea ceva.Azi Fusese o zi minunată. Se întâlnise cu colegii de muncă care nu prea îl aveau la inimă dar erau amici lui. Muncise ceva. Șeful trimisese ordin să facă niste acte in Word. O făcuse cu drag în stația în care lucra fosta soție și cu care de dimineața băuse iar o cafea, a treia. La întoarcere plăti datoria finei lui M și mersese cu ea și fata cea mica tot M la cumpărături. Ce reținea era că toate cadourile de copii date gratuit de magazin la dadu fetei. Cu nerabdare le desfăcu M cea mică si le lipea pe bancuța special amenajată pentru cumpărături de la magazin. Le cumpară și la fete câte o înghețată și ceva mărunțisuri. După ce le petrecu la stația de mașină și după ce vorbi la telefon cu 2 persoane porni spre casă. Era mai mult decăt mulțumit. Avea ce să scrie în carte. Seara trecu fără prea multe incidente doar că în momentul în care dori să desfacă sticla de vin roșu cumpărat se lovi la barbă. Nu era băutor de performanță. Nu cumpărase și el un tirbușon. Desfăcu sticla cu un spiral si cu o cheie franceză. Spiralul și cheia franceză îl lovise la barbă și îi dăduse puțin sângele. Avea poftă de mici. De 2 zile dorea să mănânce niște mici. Avea o prietenă cu care vorbea mereu pe rețeaua de socializare din Cluj care nu mânca și nu făcea mereu mici. Avea “alergie” la așa ceva și la ceai. Se gândea mereu la ea și la copii ei din Anglia. Frumoși copii și bine crescuți. Nu vorbise cu ei niciodată dar asta simțea el. J mama era româncă dar descendentă din tată Ungur.pentru el nu conta naționalitatea, sexul, religia, culoarea politică, meseria, studiile. Trata cu respect pe toată lumea. Încerca să îi inteleagă pe toți. Chiar le facea pe plac la toți câteodată, cu toate că o făcea poate și pentru o persoana care la prima vedere poate nu merita. Stabilise cu J o legatura de prietenie foarte frumoasă. Ea era fan Modern Talking. Formația o ajutase cănd se despărțise de fostul soț. Toată ziua peste tot auzise doar de mici. Se terminase alegerile și un primar făcea cinste că caștigase alegerile într-o comună din apropiere. Își sună prietenul M poate mergeau împreună acolo să manânce un mic, sa bea o bere după, dar acesta nu îî răspunse. Vorbise cu soția A dar totul ținea de M. Dacă mergeau și ei poate că mergea și el. Ce mai. Ajunsese acasă praji 5 mici în tigaie și îi savură cu poftă. Bău și o jumatate de cană de vin ( nu avea pahare) și se apucă iar de scris. Ce putea să însemne lovitura in barbă. Știa că azi cam totul fusese roșu . Vin roșu italian (roșu pe drapel), mici roșii (carnea de mici este vorba) , mâncare tradițională românească (roșu pe drapel) sânge roșu. Luă cuvântul barbă și scoase R din cuvânt. Babă. O batrânică îi dădea un mesaj sau era doar o coincidență stranie. Când ieșise de la metrou, un baiat cu barbă îl acostă dacă are să îi dea 8 lei. Nu avea bani de cartelă. Avea în schimb 50 de Ruble. Alergă din magazin in magazin să schimbe 50 de ron (nu avea schimbat) și îi cumpără acele 50 de ruble tânărului. Era un baiat înalt, atletic, frumos proporționat și bine îngrijit. Îi cumpărase și o merdenea de la Luca, magazinul unde schimbase banii. Tânărul îi mulțumi frumos și era foarte încântat ca îl băgase cineva în seamă. Stătea acolo de 30 de minute și toți îl evitase. Nici nu îl asculta măcar ce are de zis. Probabil că R ala de la ruble însemna ceva pentru el. Se gândea cât de mult suferise poporul Român din cauza altor popoare de-a lungul timpului. Făcea acum conexiune cu R acela, Rusia. URSS. Urs. US. Fără R. Adică noi tradus în română. Bă tată parcă prea multe coincidențe. Sau era doar șimple supoziții? Era bucuros doar că din tezaurul stramoșilor săi pe care îl furase comuniștii Ruși avea și el acum puțin în casă. Nu călătorise pe nicăieri prin lume. Doar cu gândul când se uita la televizor. Își aducea aminte căt de bucuros fusese tatăl său când primise prima 100 de dolari pe timpul lui Ceaușescu. R venea și de la România. Iar bă. Ce fraier era. Poate că chiar Românii săi îi dăduse un semn. Așa sa se trezească la realitate. Să lupte pentru țara lui. Lupta dar pe alte căi. Creative, frumoase, inteligente chiar ecologice dar acolo unde nu știa nu se băga. Un căine latră de 2 ori, mașină clacsonă odată. O ușă se închise și o mașină porni. Îi plăcea zgomotul motorului. Imediat televizorul se comută pe altă melodie. Moga cu pe barba mea. Pe banii mei, pe barba mea. Bă mă lași. Creează propriile vise. Frumoasă melodie.
Pentru România
Azi se trezise din somn. Fusese la muncă și se simțea perfect. Era sărbatoare. Mama vitregă îl sunase aseară să se ducă să ciocneascâ un ou în seara următoare. Peste tot păsări. Ciorile grase și frumoase parcă fugeau de el porumbeii veneau spre el. Se știa (considera) un Vultur mare, albastru care nu rănește (omoară). Cei trei km de la gura de metrou parcurși pe jos prin parc îl destindea. Îi plăcea parcul Herăstrău. Ajunsese la Piața Presei Libere. Presa liberă. Era un vultur albastru liber. Ceva îi spunea că apa astăzi îi va da un semn. Apa care ne da energia ei zilnică era în pericol. De ce nu știa. Așa simțea. Îi confirma asta pentru ca îl durea cateodată stomacul și dimineață băuse un pahar de apa nefiert de la robinet să își ia surplusul de vitamine. De fiecare dată cănd simțea durerea în stomac vedea un mesaj alb negru ca de consolă de calculator cu adu sau aud apa dorna ori pe numerele de la mașini ori pe reclame. Își făcea rău singur pentru că se uita la reclame dar suporta durerea. Era doar un mesaj. Avea energie. Ajunse la muncă. Pe mașină colegi foarte supărați din cauza unui șef care venea la oră fixă și care se certa cu toți. Lucrase cu el. D era un tip dintr-o bucată . avea dreptate căteodată dar și exagera. Nu te considera o persoană fără defecte și calități. Orice om are un defect, nu este perfect dar are și calități. Se enerva repede. Era o fire vulcanică. El o persoana calmă de 2 ori îl trasese de urechi că vorbea urât cu tatăl său. Tatăl G , un om de toată isprava. Meseriaș, electronist, electromecanic, mecanic făcuse carieră de mai bine de 40 de ani în societatea asta. Dar între tată și fiu era mare diferență. O diferență ca de la cer la pământ. Nu de multe ori îl ajutase cu bani G, tatăl. Și acum avea sa îi dea 150 de ron. Vorbise ieri să îi dea să scape de datorie. „Datoria e ca râia” își zicea în gănd. Când a ajuns la muncă în dreptul atelierului de confecții metalice unde munceau strungarii și sudorii era o baltă mare de apă. O conductă, un racord cedase. Un lucrător care mai avea puțin până la pensie vroia să oprească apa la atelier. Premoniția se adeverea. Era aevea sau doar o simplă întâmplare. Creease o legatură cu apa pe care o băuse de dimineață nefiartă, neopărită. Opărită dacă scotea Ă din cuvânt iesea oprită. Ce vroia să facă acel coleg de muncă. Iar bă. Se juca cu cuvintele în felul său. Vedea un cod. Juca scrabble. Făcea și desfăcea cuvinte. Avea voie. Clar apa de la robinet trebuia pe viitor fiartă. Probabil că un element din ea îi dădea un semn în stomac. Sau poate era doar o simpla coincidență. Cine știe. Citise undeva că boala nu există. Noi singuri ne-o creeăm fără sa vrem gândindu-ne la lucruri negative. Ziua de muncă trecu frumos. Plecă pe la 12.30. avea treabă. Trebuia să treacă să facă o programare la doctor. Doctor. R iar. Rot cod scris invers. Doctorul era un rot care îi dădea un cod? Sau un doc (document). Root-ul te lasă să faci cam tot ce vrei cu sistemul tău de operare din aparat. Off. Era în control. El controla matricea lui cum dorea. Nu avea bariere. Doar poate mintea lui putea să nu le treacă. Zâmbea. Era puternic și optimist. A ajuns acasă. Dupa ce mâncă se culcă puțin. Dormise de la 10 la 4 și simțea nevoia să mai se odihnească puțin. Pe drumul spre casă la un moment dat un pompier dintr-o mașină de intervenție se uita la el ciudat și foarte insistent. Era ceva în legatură cu un foc. și bricheta pe care o avea îi spunea același lucru. Îsi aminti discuția de îeri cu M , Fina lui pe cand fusese la cumpărături. Statea lăngă un imobil care acum un an, doi luase foc. Se Hotărî să o întrebe pe verisoara lui care locuia în acel imobil dacă știe ceva. Își aduse aminte de furtunul care cedase la muncă și apa curgea. Dacă un alt furtun cedează și la el în bloc? Melodia din cască se schimbă instantaneu. Rihana- Eminem - Love The Way You Lie ft. Rihanna . Știa bine videoclipul cu foc mult. Parcă puțin prea violent pentru el dar o opera de artă. Se găndea că nu trebuie să gandească ca baba care vede drobul de sare și își face griji că dacă cade peste copil. Un copil tipă afară. Il mâncă barba în secunda 2 și din instinct se scărpină. Sa fie oare un erou care salvează pe cineva de la moarte sau este doar un gând. Se Hotărâ să iasă să se plimbe. Vroia să își sune prietenul M. Poate îi împrumuta Notebook-ul. Avea treabă cu el .. trebuia sa ajute verișoara la o traducere. Îi era mai ușor sa se ducă la ea . Avea poftă și de o bere cu prietenul său. Îi suna-se. Toți erau ocupați. Prietenii plecase la țară. Cațelușa lor frumoasă cu care petrecuse revelionul, Bizou, fătase trei cățeluși. De fapt patru dar primul se născuse mort. Nu conta ce erau pentru el dar vroia și el un cațel. Vroia să iși asume și el o responsabilitate. Să aibe pe cineva lângă el seara. Îi mai alunga singurătatea. Stătuse de vorbă la telefon cu mai mulți prieteni și rude. Se plimbase haotic pe străzi. Multe persoane cu cățelușii la plimbare se intersectau cu el. După această plimbare relaxantă se închise în casă. Vroia să vadă un film. Pe Axn Black era o premieră dar nu se uita la acel gen de filme de groază. Știa că sunt ficțiune dar nu suporta genul. De mic copil vazuse un film cu o caracatiță uriașă “ tentacule” și visase o saptamână ochii acelei caracatiți uriașe. De atunci nu se uita la acel gen de filme. Dar poate îi venea odată timpul să treacă și pe acest gen. Cine știe. Butonă telecomanda să gasească un film înteresant. Se opri pe desene animate. Îl atrăgea și îl facea să zâmbească. Se gândea la amicul lui care la fel se uita ore întregi la Tom și Jerry. Adormi cu televizorul aprins. Dormi liniștit dezbrăcat in pielea goală. Cu nimic pe el. Oricum nu avea cum să îl vadă nimeni. În timpul în care căutase un film prinsese o secvență în care o fată îi spunea prietenului său să își dea chiloțeii jos. De ce să nu îi dea și el? Se gândea că așa este mai liber. Secvența cu nudiștii alergând pe plajă cu pletele în vânt, răcoriți de briza mării îi trecea prin minte.
Se trezi dimineața ca de obicei la ora 5.15. Nu visase nimic și se simțea puțin trist.
Cafeaua și țigarea prima dată. Nu avea chef de mâncare.
La televizor pe UTV melodiile parcă îl întrista și mai mult. Dansăm- Randy, Las-o -Vescan , Ieri erai- Raluka. Soarele încă nu răsărise. Probabil de aceeia era trist. Încă luna își făcea efectul. Cum răsări soarele tristetea dispăru. Instantaneu și melodiile începuse să îi aducă bucurie, poftă de viață, încredere, optimism. Aura Dione cu friends care juca table cu o păpușă iî arăta începutul unei zile frumoase și plină de culoare. Reținu că pulurile de la table aveau culori galbene și roșii nu negre și albe. Cu o zi înainte jucase la muncă table cu un coleg. Nu aveau ce face. Se plictiseau. Discutau de campionatul european, el spunea că România o să facă o figură frumoasă colegul spunea ca la primul meci cu Franța o furăm cu 3-0. Mângâiase cutia tablei ca și spuse că le iubește și câștigase cu 2-1 la partide. Nu juca ca să caștige sau ca să piardă. Parcă îi plăcea succesiunea numerelor care apăreau când dădea cu zarul. Nu de puține ori pe colegi îi scotea din sărite că le veneau același zar de mai multe ori la rând. Iar bă x-x. Numerele nu erau aceleași niciodată cele care se repetau. Depindeau de cel care dădea cu zarul. De energia lui, se găndea el. De ce gândea. Îi venea în minte cuvintele dintr-o melodie a Andrei. Ai grijă ce îți dorești că sar putea să și primești. Pe drum seara trecută găsise pe jos o inimioară. Era roșie și găurită la mijloc. Magnetul de pe spate era de un negru aprins. Hotărî să ia inimioara de jos. Să o pună pe frigiderul lui ruginit.Era puțin ruginit în partea stângă, la ușă dar mergea foarte bine. Își făcea treaba cu el. Acum avea pe el 3 delfini, 2 poze cu fotbaliști cam șterse și ele la fel ca abțipildurile cu delfinii și o inimă găurită. Inimă roșie cu gaură neagră. Nu vroia să se mai gândească deloc. Să scoată și să pună litere. Știa doar că trebuie să mai scrie la cartea lui ceva. Imaginația îl ajuta. Vedea el cum evoluează cartea. Nu știa. Să facă o poveste tristă gen Tess sau una plină de culoare și romantism . Avea cheia la el. Îi plăcea romantismul dar plăngea în sinea lui. Era trist puțin. Andra cânta la televizor. Era îmbrâcată în negru cu buzele roșii. Nu prea îi placea melodiile ei dar o aprecia pentru vocea ei și pentru căt muncea. Se gândea la formația Roșu și Negru. Ce combinații ciudate. Căt de puțin se gândea la culorile de lângă el. Avea un sentiment ciudat vis a vis de aceste culori. De căt de bine sau de râu poate să ne facă. Se rugă pentru România, pentru omenire, pentru oameni și nu numai. Smîley cânta că vrea să fie un oarecare. Să dea o floare. O floare în alb și negru. Charley Chaplin- bufonul mut. Ce frumoasă artă. Ajunge pentru azi.. merge la plimbare. Vroia să asculte strada. Oamenii, păsările călătoare, copacii și umbrele, Torsul mașinilor și să vadă zâmbetele nevinovate și pure ale copiilor.Pff, greu episod

Pantera roz.
A ajuns acasă a pus să mănânce ceva si sa facă o baie și să se apuce de scris.trebuia sa scrie episodul ăsta tragico comic din viața lui. A plecat într-o dimineață Să facă un fel de revoltă vis a vis de sistem. Se simtea marginalizat. Dat la o parte. Își puse pe el o pereche de chiloți roz, cu cheile la gât fără bani fară nimic la el. Nici telefonul nu il luase. Doar se uita la ce vedea în jurul său. Ceva îl indemna sa se duca la Protv și acolo se îndrepta . Se uita doar la indicatoarele de pe strada. Nimeni nu il oprea din drumul său. Trecu de Big, de Belu (cimitirul ) și se îndrepta spre Pro tv.Totuși indicatoarele de pe strada se schimbau . care în gri care în albastru care în roșu spre roz. Percepea culori care nu trebuiau sa fie acolo. El urma doar culoarea albastră. Se simțea albastru ca cerul și ca marea. Cum mersese el după acele culori deviase de la protv. Ajunsese pe la obor. Intră așa în chiloți și cu cheile la gât să ceară și el o cafea de la un automat. Așa îi spusese indicatoarele ca să intre în acel magazin. Nimeni nu îl servise cu o cafea dar parcă nimeni nu îl vedea cum este îmbrăcat. Nimeni nu îl oprea sau să îl întrebe de ceva. Nimeni bă frate.. A mers așa până în Voluntari. Aproape 20 de km de mers pe jos fara să îl oprească cineva să îl întrebe de sănătate. Clar avea ceva de spus lumiii dar nimeni nu îl întreba. Un echipaj de poliție il opri și îl duse la o sectie din voluntari . îl îmbracă cu o pereche de bermude și un tricou, îl servi cu o cafea.. Cine mai zice că nu fac lucruri pure cei de la poliția română. Un echipaj medical îl prelua si îl trimisese direct la spitalul 9. Pentru ce ? De ce ? ce făcuse? Mersese pe jos în chiloți roz și cu papucei de damă roz cu fluturași. Era de spitalul nouă direct? Mda. Acolo legat de pat ca in pozitia Domnului, injecție de somn și 12 - 15 ore somn în acea poziție fără să îl întrrebe nimeni și nimic de ce... câte lucruri ciudate și grave se întâmpla pe lumea asta și nimeni nu ia atitudine , nu zice nimic. Își aducea aminte de acel doctor care falsifica semnaturile pacienților să îi folosească pe post de cobai, să testeze medicamente pe ei, să vadă reacțiile lor și să facă bani . Erau acolo pacienți de toate rasele și cu diferite boli, se împrietenise cu un coleg de camera care avea viziuni ca darâmă toate persoanele rele de pe planetă. Un pacient care consuma ceva High. El nu vroia așa ceva dar polulile lor opuse se atrageau.. rezonau. Îi dadea de mâncare, îi oferea tigari, îi dadea suc, mâncau amândoi. Cu toate că el nu era un mâncăcios, era un mucos pe lânga el sau cel puțin așa se considera. Relația lor îl ajuta să capete încredere puțină în el, să înflorească. Mai cunoscuse și un baiat care era un fel de voodoo man. Făcea exzerciții de relaxare si concentrare de energie plus mobilitate.. și el facea așa ceva de ceva timp dar era ceva nou pentru el. Ceva mai sus cu câteva nivele.. Fusese gasit la universitate cu Biblia în mână dezbracat gol pușcă și îl internase direct la spital.. cum să faci așa ceva? L-au întrebat de ce are nevoie.. de ce este supărat, care sunt problemele ce îl framântă.. Se gândea ca nu este singurul “nebun” de pe acolo care făcuse ceva anormal pentru societate..Se gândea la videoclipul lui Alanis Morissette Thank-U, dezbracată, cântând în pielea goală.. Ce diferență era? Avea mult de scris. Episoadele de după spitalul nouă erau deja putin trecute. Mai fusese și la un spital de recuperare unde bagase aștia iar medicamente iar iîn el. Era full contact. Începuse munca de trei zile. Totul era un deja vu. Mai traise aceste clipe de cel putin o dată în decues de căteva săptămâni sau luni.. Se lupta cu sistemul și cu hârtiile să își recupereze vechiul loc de muncă. Era ca oricare om, o stea. Cu toate că avea moralul scăzut și ca nu avea încredere în el. Simțea orice .. respira aer divin.. era un mic zeu dar care era căzut la pământ. n disgrație. Totuși știa că aici pe planeta asta cineva îl iubește. Și acolo sus cineva îl iubea. Era ghidul lui. Primea pe email tot felul de sume ca le caștiga dar el le stergea .. nu dorea bani aștia cu toate că știa că muncise pentru ei.. ajutase pe cineva, cândva .. doar se uita la indicatoare și la mașini, era atent , discret.. invizibil cum îi spusese doctorița de la spitalul militar..Avea niște unelte speciale pe care doar el le simțea și le folosea. Asculta doar melodiile care îi plăcea și care îl relaxa. Mersese pe jos vreo 8 km până la un amic care avea nevoie de bani. Hotărâ să îl ajute cu toate ca știa că îl mintea în privinta returnării banilor. Devenise putin mai calic și pragmatic. Viața îl învățase asta. Viața asta dură și crudă. Pe drum vazuse ceva de întîmplari pe care nu le putea descifra .. îi veneau fără să dorească să le primească. Cînd ajunse acasă totul se adeveri. Nastase tenisanul fusese infidel în relația cu actuala soție, cinci copii muri într-un accident frontal cu un tir.. Pe drum văzu un tir mare care parcă plângea.. Transporta ceva nisip, pietriș și avea apă în cală, care se prelingea pe asfalt și 2 copii frumoși cu viitorul în fată fusese găsiți de niste ciobani morți într-un accident de mașină. Tragedia era că ultima melodie înregistrată a fetei care era căntăreață era o melodie din repertoriul Mariei Tănase . Pff se apropia și ziua Marinei și Sf. Maria și chiar azi vorbi cu sora lui de o verisoara din Franta care o chema chiar Marilena. Nu vorbise de mult despre aceste persoane. Vroia sa termine cât mai repede cartea dar îl durea spatele stând la calculator. Căte lucruri pot fi evitate daca știi dinainte ceva. Ești atent. La nivelul capului simtea tot felul de energii creative și binefăcătoare dar nu statea bine cu spatele .Știa ca exista pe lângă creator și ceva entități extraterestre care dacă sunt atenți pot să îi ghideze spre reușită în tot ce doresc să facă. El era cam timid. Aștepta o asemenea entitate să îi vină să îi bată la ușă sa îi spună ca e o ființă minunată ca și celelalte ființe de aici de pe pamânt.Exact când termina de scris aceste cuvinte pe tv începea melodia lui Imany – don’t be so shy. Off . prea mult pentru el. Prea multe coincidențe. Să fie aevea sau doar visează el. E prea visător.daca capul lui ar putea scrie ce simte ar fi așa de minunat.. se simțea util totuși că scria și așa , încet , fără grabă.. Ce minunataă este viața dacă simți ce trebuie , când trebuie , cum trebuie. Trecem pe lângă lucruri și ființe fară să le dăm atenție. De ce oare? De ce cânta cucul în Bucovina? De ce nu îl auzim și în Bucuresti sau în Târgoviște sau în Fulga sau oriunde în lume? Lăsă scrisul pentru mâine. Era obosit. Totul era cu viteza prea mare pentru el.dar stia că avea dreptate sau că previziunule lui erau cat de cât spuse de cineva. Induse de cineva din altă galaxie sau din alt loc de unde era el. El era doar legatura. Tura. . A doua zi veni la el cumnatul lui să îi monteze suportul de perdea. Dormise bine noaptea. Fara dureri de cap sau probleme.. Pe timpul serii , noptii suportul care era doar montat asa de formă cazuse parcă dat jos dinadins de cineva. E montase suportul de perdea fusese la mama lui vitregă. Vroia să îi facă o surpriză. Să o bucure. Aflase că se simte ău de la pastile . Trebuia să o vadă medicul. Tristetea se transmisese si prietenei lui din Fulga, Cătălina. Parcă telepatic. Nu dorea să fie trist. Vroia să fie doar vesel. Urcă și pe la fini lui care stătea deasupra surorii. Dacă tot trecuse pe acolo vroia să le vadă și pe fete să le dea un suc. Telepatia funcționa. Cumpără două sticle de suc și două snikers duble. Un nestea de visini și un granini. Fără să îsi dea seama granini îi plăcea surorii și nestea de visine consumau finele cele mici. Ce coincidență bizară. O întrebă pe sora ce dorea și ea alesese granini că este mai bun și normal ca nestea rămăsese pentru fine. Ramasese placut surprins când fina mare spusese că cele 2 fine mici consumau exact acest gen de suc. Fina cea mai mică era cam suparată. Așa o simțise. Avea saracuța mânuța în ghips. Nu întrebase ce pățise dar vroia să o îmbărbăteze. Se simțea vinovat că avea cea mică mânuța în ghips. Parcă îl durea pe el. Se simțea și un mare mincinos și un mic norocos. Nu avea cum să stie cum e să ai mânuța în ghips ca copil. Nu avusese nici un os rupt niciodată. Își adusese amunte de dimineață când dusese gunoiul că un băiat pe care îl salutase se opri din mers să își așeze limba de la adidas. Parcă acel baiat îi spusese că va vedea ceva urăt azi și că va fi trist. Din Tristețea asta fina lui îl scoase. Îi spusese ca viața e ca o curvă, ți-o trage când îți este lumea mai dragă. Oare avea dreptate sau doar era um simplu mesaj nevinovat? Dar se simțise bine . avea ce să mai scrie la carte și vazuse multe fețe zâmbitoare cu toate că viața bătea filmul. Ce văzuse si despre s se adeverise. Auzise de la fina ca era bolnav de cancer osos. S era un inventator. Facuse o mașină specială dar continua încă viața asta. Trebuia să îl vadă. Să îi dea un mic ajutor moral.. era de aceiasi vârstă cu el. O alta fată colegă de muncă cu M, fina lui murise lovită de o mașină salvând un copilaș de 3 ani jumate . Cel de la volan avusese alcoolemie mare. Apucase să arunce copilul în boscheți să îl salveze pe undeva plin Glina. Avea la fel vârstă apropiată ca el. Merită să îți trăiesti viața asta așa cum știi, fără bariere, crezând în ceva. În visul tău. Esti un miracol aici, acum, mereu. Tot îi venea în minte ceva legat de urși, munte, vulcan. Etna și Vezuviu. Doi adormiți tăcuți dar care doreau să spună ceva important. O prietenă, A pleca în Italia la Milano. Oare ăsta era semnul sau doar erau două coșuri de fum sau coșuri pe fața cuiva în erupție cutanată? Când scria aceste rânduri parcă cineva umbla la inteligența lui. La reacțiile chimice din creierul lui iar respirația parcă era una plină de mister si savoare cu toate ca nu avea în fată decât scrumiera cu un muc de tigare în față. Și
fina lui A-M-R avea un coșulet fin pe frunte. Ce observații bizare. Luni promisese că se duce iar la ele. Oare ce mai îi oferea viața asta?
Da da da,
Doctorița, domnișoara mea,
Mergem spre un rezultat,
Care nu va fi pătat.
Ceaiul de dimineață,
Ne trezeste iar la viață,
Ajută și la dietă,
Fără mica mea omletă.
Nu știu dacă am greșit,
Știu că doar nu am amuțit,
Și doresc din inimă,
Ca să pun o cratimă.
Albinuța, musculița,
Furnicuța și Zeița,
Tot cu iz dumnezeiesc,
Mult îmi place să traiesc.
Mai avem un greieraș,
Mărunțel și cam poznaș,
Și o unică floare,
Plină de mică candoare.
Totul este lângă noi,
Chiar dacă nu suntem doi,
Ce ne scrie mai departe,
De pe Orion împarte.
Un sărut atât doresc,
De la fata ce o iubesc,
Când, cum, unde nu contează,
Totul este în antifază.
Seara se trezise în bătaia nopții. Ceva văzuse și îl măcina pe interior . Clar , ca un ceasornic mesajele de seara pe care le percepuse erau că unul din acești vulcani Mai probabil Etna, va erupe în decembrie și el trebuia să dea alarma. Ca un făcut la 4.00 se apucase să scrie acest Mesaj. Dar cine să îl creadă? Simtise că sora sa din Maroc va crede acest mesaj. La celelalte surori hotărâ să nu le spună deocamdată. Fiinte din alte lumi, din alte dimensiuni, de pe alte niversuri paralele care erau acum pe lună vroiau să facă lumea asta mai bună prin el. El sa fie mesagerul. Își aducea odată aminte că simtise, percepuse un mesaj de iubire si dragoste din partea lor dar îl pedepsise cu nebunia si monotonia. Nu mai putea decât să zâmbească acum sadic vis a vis de acest lucru.masinăriile erau puse în miscare pentru el acum. . Făceau acest lucru pentru el. O ființă oarecare, dintr-o dimensiune oarecare, care îi dădea putere și stabilitate . Familia lui nu avea să patească nimic momentan. De ce nu știa asta. El doar trebuia să se uite la mașini și la panourile publicitare. Și cel mai presus de toate să nu îi supere. Să fie așa cum îl stia vesel plin de viață și umor negru ca englezii. Constatase că lumea nu era pregatită deocamdată. Nu aveau cum să înțeleagă lucrurile și mediul înconjurător ca el. Știa că dacă va spune aceste aspect ale vieții și morții va fi considerat nebun. Era la muncă într-o zi de luni. Era frig. Soarele își arăta timid forma sa perfectă și cu razele sale difuze încerca să incalzească mediul înconjurător. În locul speciat amenajat pentru fumători îi savura cafeaua de dimineață și fuma o țigare. Se găndea la copacii ce înconjura stația și la animalele și insectele care erau acum într-o stare de hibernare pe unde apucau. Un future mic si frumos statea lipit si adormit pe geamul din fața sa. Trebuia să reziste până la primavară frigului. Efectul de seră care se producea în acel loc îi asigura dimineața și poate ziua de viață. Langă ușă era așezat un instinctor. Era pus acolo de o colega de muncă permanent pentru a putea fi utilizat in caz de pericol la camera unde se afla alimentarea cu energie elecrtica a statiei dar mai avea acolo o utilizare cel puțin. Când se aerisea camera se posta în dreptul ușii pentru a nu se închide din greșală. Ce chestie  interesantă și banală. Pe evacuarea rotundă și neagră a instinctorului se producea un fenomen ciudat care îi atrăsese atenția. Forma neagră și rotundă a evacuării susținea acum o buburuză care din cauza căldurii prinsese viață și se mișca circular pe marginea evacuarii. Avea o culoare galben pal cu buline negre. Se apropie de ea și îi studia mișcarile cu foarte mare atenție. Cu antenele ei cerceta pe unde trebuia să meargă și cu pași mărunți cobora de la  00 a cercului spre și un sfert. Se gândea: de ce nu a luat-o spre fără un sfert.De acolo veneau razele soarelui. Acolo normal erau mai puternice.  De la si un sfert spre si jumatate razele soarelui erau oprite de ușă.  Putea să pună pariu că se va opri la și un sfert dar ce va face după aceia? Pe peretele dinspre soare auzi un fel de bubuitură surdă , mica , energetică parcă se așezase ceva acolo în acel moment. De ce se auzise exact când el se gândea la pariul vis a vis de buburuză. Însemna un da ? Însemna un nu?  Sau era doar o pură coincidență. Buburuză. Fuma din țigare și se gândea la acest cuvânt. Îl desparți in silabe. Bu Bu Ru Ză. Primele gânduri plecă spre o prietena Bubu care acum era plecată în străinătate și cu care conversase ceva vreme. Acum era maritată, avea și un copil, lucra, dar nu mai vorbise de mult cu ea. Îi era dor de conversațiile interminabile de pe messenger. Ru de la ce venea? De la Rus? De la Rumoare? De la Rudar? De la Rucăr? Lista putea continua dar se opri aici. Ză de la ce vine??  Zăbăvi, zăcământ, zădări. Aceste cuvinte le caută in dex ulterior. La zăbăvi găsi că este sinonim cu rus. Zăcământ știe toata lumea ce este. Zădări= a ațăta, a întărâta, a incita, a provoca. Beculețele sale se aprinsese oare degeaba sau se gândea el prea mult și inutil. Un rus incita ațâta sau provoca o rumoare vis a vis de un zăcământ. Dar ce era cu Bubu. Ce legătură avea ? Nu se putea gândi decât la ceva mai pufos, mai grăsuț, mai rotunjor.  O pasăre zubură in acel moment spre zare. Spre ora 00 sau 12. Întradevăr buburuza se oprise la primul cvadrant( primul sfert de cerc) și făcuse cale întoarsă către ora 12. Îi aducea aminte de o reclamă care apărea mereu pe monitoarele de la metrou. “Acesta este timpul meu”  și arăta primul sfert de oră dintr-o oră. Exact ce traseu făcuse buburuza pe acel cerc. Nu putea sa explice nimic. El doar se gândea aiurea. Pe peretele dinspre apus  o muscă dormea linistit. Își aducea aminte ând era copil că le prindea și le rupea aripile și picioarele. Era copil. Nu gândea și nu știa de ce face acel lucru. Acum scriind aceste pagini dorea să își ceră scuze de lucrurile pe care le făcuse în copilarie cu sadism, fără să își dea seama. Evoluase de atunci. Știa acum că și acea insectă pe care nu o suferim cu toții face parte dintr-un lung șir al evoluției pe pământ. Acum nu  mai putea să o omoare. Mai ales că era adormită. Termină tigarea și reveni cu picioarele pe pământ cum se spune dar reținu toate aceste mici aspecte și fenomene. Ziua trecu fără incidente. O echipa de la electroalimentare veni pentru a verifica un cablu care era defect . Aveau un aparat ca si cel de detectat metale în pământ și verificau pe unde trece acel cablul. Își văzu de programul lui și lăsă echipa pentru a își face treaba în liniste. După masa de prînz astepta să îi inceapă emisia. Avea program de voie până la ora 15.00. Repară cu seful de stație o pernă electrică și o instalatie de pom de iarnă. Simțea ceva în aer. Ceva îl neliniștea. Încerca să fie calm și lucid. Să fie om în primul rănd.  Duminica trecută avusese sedință la bloc. Presedintele de bloc dorea să predea stafeta. Se certa inutil cu persoanele din bloc. Motivul era interfonul care facea probleme de mult timp. Ca un cetățean model făcea și el act de prezența acolo. Îi plăcea să nu deranjeze pe nimeni. Să traiască în armonie cu persoanele din jurul său. Câțiva locatari erau nemulțumiti de faptul că se pierduse garanția de la interfon pentru că se apelase la altă firmă de service. Până la urmă se ajusese la concluzia că se facuse sedința pentru 3.5 lei de apartament pentru service interfon. I se păruse hazliu că se pierduse 3 ore de nervi și ceartă pentru o sumă derizorie. O persoană mai în etate afirmase la un moment dat că “va ieși cu sânge”. Reținuse aceste cuvinte doar pentru el și ceva îi spunea că nu trebuie să mai facă act de prezență la nici o sedință de bloc. Nu aveai cu cine să discuți. În loc să fie armonie și frumusețe și culoare toți se certau pe câte o temă. Unu că îi intră fumul de la mașini in casă altul că nu are loc de parcare chiar dacă nu are mașină, altul ca e deranjat de florile de pe hol. Fiecare avea câte o nemulțumire chiar dacă era în luna decembrie și se apropia sărbătorile. Doamne, vei putea oare să îi mulțumesti pe toți? Se făcu ora 17 și ceva poate și mai bine. Căuta un film bun la tv. Mai avea puțin și pleca acasă de la muncă. Pe canalele de breaking news se anunța cum un  polițist turc împușcase  ambassadorul rus în turcia. Aflase de ce era neliniștit. O persoană fusese atacată într-o galerie de artă. Mama ei de treabă.  Urât ce se întâmplă în lumea asta. Zici că stăm pe un butoi de pulbere. Lumea asta parcă era testată. De ce , de cine, de unde nu știa..Și el era testat în fiecare zi de cineva. Era sigur că o entitate cu suflet, inteligență și care știa limba română foarte bine la nivel de dialecte, neologisme expresii, care studiase arta si cultura românească și nu numai, care asculta muzică și iubea spiritual îi trimitea  cate un mesaj de fiecare dată când putea. Simțea în momentul în care scria aceste pagini că o tradează pe acea entitate dar știa ca ea poate să își aibe singură de grijă. Mai simțea că grija mare a entității este el și familia lui. De ce îl iubea? Ce făcuse el  așa de special nu își explica. Își aducea aminte de viziunea  aceeia cu Eminescu din spitalul de nebuni.  Se uita la cuvânt. E de la energie, min de la minute, minte, minune, minotaur, minciună, mingie  E iar, care ține toate acestea probabil undeva ascuns  și in final scu de la scuturat, sculat, scurt, scut, scuar.. Nu știa dacă acest joc de cuvinte este adevărat sau fals dar era un mesaj.. Plus de  asta îi placea să se joace cu aceste cuvinte.  Îi dădea energie, adrenalină, frumusețe. Parcă își creea singur propria operă de artă. O dedica pentru această entitate. O scria pentru această entitate chiar dacă era primejdios. Lătratul unui cațel îl trezise din visare. Vecinul ieșea cu cățelul la plimbare și parcă totul se petrecea aici pe pământ. Percepuse lătratul acela al câinelui ca pe un mulțumesc.  Tot în seara cu pricina în germania un tir omorâse și rănise multe persoane într-un târg tradițional de crăciun. Înțelegea acum că și moartea face parte din acest joc. Era doar o nouă etapă a evoluției pe care trebuia să o înțelegem. Nimic nu se pierdea. Totul se transforma. Opri calculatorul și se duse să facă o baie. Trebuia să plece la muncă. La televizor melodiile se auzeau în surdină. Frumoase melodii. Astă seară se întâlnea cu cineva până sa ajungă la muncă. Cineva îi trimitea un zâmbet dintr-un alt univers. Știa acest lucru dar nu avea curajul să spună mai mult. Unele lucruri și fenomene trebuiau nespuse. Nu toată lumea era pregatită să înteleagă fenomenele așa cum le întelegea el. Mai bine tăcea.Ajunsese la metrou. Peronul era plin de oameni. O fată fotografia peronul aglomerat iar o doamnă întreba pe un domn de langă el dacă s-a întâmplat ceva. Nimeni nu știa nimic. Pe linia de vis a vis o garnitură aștepta culoarea verde a semaforului. De la turnicheți o doamnă anunța faptul că trenurile nu circulă decât 3 stații. Scosese telefonul din buzunar dadu două telefoane.. trebuia să anunțe că va întârzia la muncă. Nu avea cum să traverseze tot orașul ca să ajungă la muncă. În nebunia de sărbători creeată orașul era imposibil de traversat cu alte mijloace de transport. Trecu 7 minute și în tunel se văzu luminile garniturei de tren. Și celalaltă garnitura de pe sensul opus plecă din stație. Era în grafic. Ajungea în timp util. Lumea intră in metroul deja aglomerat de pe traseu. Aceiași doamnă curioasă ntreba acum un călator care era deja în metrou ce s-a întâmlpat. Acesta îi comunică amabil accidentul produs cu o statie mai înainte. O persoană se aruncase în fața trenului. În urma impactului el fusese aruncat   între cele două linii de metrou. Ce distanță este între viață și moarte? Cum o putem măsura cât mai bine? Existâ această unitate de măsură sau este doar o transformare. Poate viața și moartea să se întâlnească vreodată. Distanța asta poate fi de 1 milimetru, 1 metru, 1 kilometru sau un an lumină? Azi viața și moartea le percepuse la o stație de metrou.  Sau tot ce am învătat noi este incorect. Dacă unitatea noastră de măsură este incorectă. Se gândea la mediul înconjurător. La apa , la pământ , la foc, la vănt , la fulger, la tunet, la lavă, la unde, la raze, la întuneric. O fată draguță îi aruncă un zâmbet săgalnic. Era îmbracat de muncă, cu fesul în cap, cu gentuța la spate, netuns și nebărberit. La următoarea stație fata coborâ din metrou. Care este unitatea de masură a zâmbetului. De ce îi zâmbise fata exact când se gândea la acele lucruri. Știa și ea  oare ceva? Sau era doar o coincidență. În dreptul ei altă fată râdea la posturile de pe telefon. Zâmbi și el în sinea lui. Oamenii își vedeau de ale lor. Ce, se gândea ca el la apă sau întuneric. Căt traiesc sau dacă mor vreodată. Plânge oare vreun om pentu frunza care cade din copac? Doare pe cineva dacă este taiată o crenguță?  Ajunsese la muncă. Mâncă, își facu un ceai și ieși la o țigare.  Instinctorul era la locul lui dar nu mai găsi buburuza. Instinct și or, despărți cuvântul el trăgând din țigare și luând o gură din ceaiul de fructe de pădure.  De la ce  vine „or? Oră, ornitoring, orar, organic, organism, orgă. Se lovi de scaun în momentul in care văzu mătura cu prelungitorul facut de colegii lui pentru a curâța pânzele de păianjeni de prin stație. Pre + lung+it+ or. Iar mă or. Se uita la scaun.  Oare e om cu scaunul  la cap?  Zâmbea sadic dar nevinovat. Nu era zâmbetul lui. Câinii latrau prin spatele stației. Se vedeau două lumini albe pe drumul din spatele stației. Era mașina șefului care venea la muncă. Trebuia să îi deschidă ușa și nu terminase țigarea.  Îi deschise ușa . Află că paznicul din spate nu îi Lăsă sârma care bloca drumul de acces prin spatele stației și din cauza asta se zgârie la mână. Iar mă sârmă și durere. Pe timpul zilei o prietenă bună fusese la dentist și îi plângea la telefon că dentista  o chinuise fără anestezie cu „sârmele” (așa îi zicea ea la polizoarele dentare).  Era așa de nervoasă și supărată încât lui îi era milă de ea. Ce e cu sârmele astea? De ce creează durere? De ce un corp organic trebuie să treacă și prin durere. Prin Suferință.  Se gândea la Isus care alesese calea  sa de a trece prin durere și suferința pentru semenii săi. Noi Am face același lucru pentru el? Seara trecu linistită. Se uită la câteva filme, își facu și treaba.  Ambasadorul rus murise.  Am + Bas+ad+ or desparți el cuvântul.             Iar mă or. Prea multă gândire negativă strică.. Nu se mai gândea la nimic.. accepta ce se întâmplă fără să facă nimic. Balanța lucra și fără el. Nimic nu se pierdea. Totul se transforma. De dimineață ajunsese acasă și și puse de o mică cafea. Vroia să mai scrie până se pune la somn. Mâncă un corn de ciocolată, savură cafeaua cu două tigări și se apuca de scris. Nu știa dacă face bine sau dacă face rău. El trebuia să scrie. Să lase ceva după el. Nu conta dacă citea sau nu citea cineva ce scria. O făcea pentru el și pentru cel  sau cea care îi trimetea acele mesaje telepatice când avea timp.  La televizor cânta o melodie frumoasă care îi arăta că trebuie să facă acest lucru. Karen Ramirez cu un videoclip ciudat cu un scaun agățat de o sfoară în dreptul ușii. O altă persoană căra un scaun . Se gândea că el nici nu are scaune in casă. Dar asta nu conta. Câută versurile pe web și hotărî să le posteze în pagină.
I was alone thinkin' I was just fine
I wasn't lookin' for anyone to be mine
I thought love was just a fabrication
A train that wouldn't stop at my station
Home, alone, that was my consignment
Solitary confinement
So when we met I was skirting around you
I didn't know I was looking for love until I found you (3x)
I didn't know I was looking for love (2x)
'cause there I stood and I would
Oh I wonder could I say what I felt
And not be misunderstood
A thousand stars came into my system
I never knew how much I had missed them
Slap on my map on my heart you landed
I was coy but you made me candid
And now the planets circle around you
I didn't know I was looking for love until I found you baby(3x)
I didn't know I was looking for love (2x)
So we build from here with love the foundation
In a world of tears, one consolation
Now you're here there's a full brass band
Playin' in me like a wonderland
And if you left I would be two foot small
And every tear would be a waterfall
Soundless boundless I surround you
I didn't know I was looking for love until I found you
I just didn't know
I didn't know I was looking for love until I found you
I didn't know I was looking for love
I just didn't know
until I found you baby
until I found you
I didn't know I was looking for love
Until I found you

Frumoasă melodie.. O asculta pentru prima dată. Nu era un novice în muzică. Toată ziua asculta muzică. Pe unde apuca. Pe unde putea. De la operă la rock pâna la cele mai ciudate melodii. Se considera un meloman. Chiar ținuse doliu după Freddie Mercury timp de o săptămână. Prietenii lui la acel timp râdeau de el, dar nu îi băga în seamă. Îndurase mult, suferise mult, trăia cum dorea el. Nu îl interesa de ceilalți cum gândesc vis a vis de el. Era problema lor dacă gândeau așa. Totuși era puțin speriat de necunoscut. Parcă îi era frică de ceva. Așa fusese de la vârsta de 10 ani de când murise mama sa. “Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul”. Parcă aceasta era fraza lui. O+za+na. Era obsedat de această despărțire în silabe. Cât timp i-a luat lui Creangă să facă această frumoasă descriere care poate va rămâne pentru eternitate.  Parcă totul a plecat de la “O”.  Dacă totul pleacă de la zero? O exista vreun loc perfect undeva în univers unde nu există nimic. O face parte acest “nimic” din evoluție? Fusese îndragostit de mic copil de o colega de clasă Oana. Iubire inocentă de copil, pură și nevinovată. Pe unde o vedea roșea instantaneu. Dar simțea ceva special, era o senzație care nu se putea măsura sau nu putea fi spusă în cuvinte. Nu conta că acea persoană nu simțea la fel. Nu conta. Era îndrăgostit de un miraj. De o fată morgana. Timp de șapte ani îl chinuise acest sentiment înălțător și frumos. Oana, Ozana copilarie fără griji și minunată care se terminase subit. Va putea oare să mai simtă așa ceva vreodată sau a fost doar o treaptă a evoluției sale. Cu timpul iubirea o întelegem ca pe un preludiu pentru a simți că trăim. Un fel de introducere la cuprins și final. Ca un fel de scop în viață. Nu putem să spunem că iubim moartea. Cine ar iubi așa ceva. Totuși și moartea are rolul ei bine definit. Își scoase o sticlă de vin de la frigider. Nu prea era el cu alcoolul dar simțea nevoia de a bea un pahar. La televizor cânta o melodie plină de melancolie. O fi bună și melanconia asta la ceva. Me+lan+con+ia. Vecinul de deasupra scăpă ceva pe jos și se auzi o lovitură în tavan. O fi o simplă coincidență? Știa ca nu este. Totul era aranjat matematic și fizic și nu numai. Existau și alte legi nescrise încă care guvernau și din care și Terra făcea parte. Acțiune și reacțiune, rațiune și simțire. În timp ce el scria cuvintele cu tastatura universal se schimba. Nu știa dacă în bine sau în rău. Nu era el cel ce putea gestiona asta. El trebuia să scrie. Se gândea la satul în care s-a născut. Ceacu, Cuza Vodă comuna.  Cea+ cu+ Cu+ za+vo+dă.  Cea cu za v-o dă. Ce sa dea? Poate că îi dăduse ceva. Dar ce nu știa. Făcea parte din proiectul cuiva. Un proiect care îi plăcea. Proiect. Pro+ ie+ct. Shakira cu bicicleta ei cânta la televizor. Își adusese aminte de bicicleta lui cu volan de trabant, un pegas pe care îl iubise în copilaria lui. Câzuse odată în sârmă ghimpată cu el și o săptămână purtase o eșarfă la picior peste un pansament pentru a se închide rana de la piciorul drept. Nebunii ale copilariei lui frumoase. “Și mai am amintiri” Carla’s Dreams cu acele începuse să spună că vrea să îmbătrânim în doi. Nu se poate moșule. Sunt bărbat. Poate doar ca prieteni să îmbătrânim, să ne întâlnim să vedem un film frumos, să facem un rummy, să jucăm un șah, să ne îmbătăm. Se pusese în pat. La somn tată. Nu avea somn dar simțea nevoia să se odihnească. Noaptea trecu linistită. Dormi fără să viseze urât cu toate că înainte de culcare văzuse un film mai tare așa pentru el. “Specii” cu o entitate extraterestră care dorea să evolueze pe terra și care omora tot ce stătea în calea evoluției sale. Era marcat de mic copil de filmele de groază. Nu se uita la ele . visa urât după aceeia și de aceeia evita să se uite la ele. În copilarie vazuse “Tentacule” un film cu o caracatiță uriașă care scufunda toate vasele pentru a se hrăni. Visase ochii aceia negrii a caracatiței uriașe o săptămână după vizionare. Trebuia să își invingă aceste frici. Să se uite și la aceste filme. Erau doar niște vise transpuse în filme de cei care le avusese. De obicei el visa frumos. În copilarie se visase odată „the silver surfers” personajul care a apărut mai târziu în filmul cei patru fantastici- rise of the silver surfle”. I se păruse ciudat că el visase mult mai înainte acel personaj și era obsedat de mic de acel vis. Când visele devin realitate? Când realitatea devine vis? Reținuse din vis că el doar zbura pe acea placă și doar observa dintr-o perspectivă aparte frumusețile naturii. Nu salva planeta. Nu era un erou. Era doar un simplu observator. Pe marginea unei văi, cu o viteză amețitoare privea în depărtare o construcție piramidală din sticlă.  Porțiunile de sticlă aveau forme triunghiulare asimetrice. Soarele din spatele piramidei completa acest tablou frumos din visul său. Îi mulțumea celui ce îi transmisese acest vis frumos din copilărie și se gândea cum oare se transmisese acest vis. Oare era doar produsul imaginației sale sau era doar un déjà vu. O trimitere energetică a Matricei Universale. După masa de dimineață savura liniștit cafeaua și tigarea în bucătărie. Oare va putea să mai iubească vreodată? Un clacsonat de mașină se auzi pe stradă. Vecina sau vecinul de deasupra scăpă ceva pe gresie. Se auzi frecarea unui scaun pe gresia de la bucătărie de deasupra lui. Coincidețe sau mesaje? Niște bubuituri surde ca zgomotul unui woofer pus în funcțiune deforma subtil construcția firavă a blocului în care locuia. Oare iubirea era transmisă și prin zgomote? Un copil striga la mama lui plângând. “Mama-Mama”. Termină țigarea și se apucă de mâncare. Făcea o mâncărică de cartofi. Scosese carnea de cu seara din frigider pentru a se dezgheța. Taie cartofii în cuburi, tăie o ceapă mai mare, carnea și se apucă de treabă. După 20 de minute de bucătăreală, când mâncarea fierbea la foc mic se aseză din nou la meditație. Mai avea jumătate din cescuța de cafea. Caimacul rămas în ceșcuța forma acum 3 puncte maronii parcă erau ochii și gura unei persoane. Aprinse țigare și sorbi acea formă de caimac. Zâmbea. Își adusese aminte de o întâmplare petrecută la o nuntă cu o fată draguță din tinerețe. Nu era ghicitor sau vrajitor, dar în seara aceeia o vrajise pe acea ființă ghicindui în cafea. Fetei chiar îi nimerise cu ghicitul și era uimită și totodată contrariată cum de îi descoperise de la prima întâlnire acele secrete ascunse, stiute doar de  ea și poate de apropiați. Chiar și el era uimit cum de le nimerise așa de bine. Îl ajutase cineva, se mai întâlnise cu ea sau doar din întâmplare ghicise acele lucruri. Enigme pe care le va putea oare elucida vreodată. Mâncarea fierbea încet pe foc. Se gândea la bunicul sâu ce mâncărică buna făcea din te miri ce. Fusese prins în al doi-lea război mondial undeva pe la Odessa.  Îi povestise că fusese rănit la picior de un glonț după ce acesta trecu prin 6 sau 7 cai. Glonțul  se oprise în gamba piciorului său. După aceia fusese dat la bucătărie. Făcea de mâncare la ofițeri. Cu timpul rana trecuse. Chiar nu își amintea să se plângă vreodată de gambă. Murise la 75 de ani cu sapa în mână, fără să ia vreodată vreo aspirină. Gresise odată vis a vis de el. Nu se ținuse de cuvânt și luă singura palmă de la el. Trebuia să se ducă la cimitir la mormântul mamei și el stătuse pe baltă la pește. Timpul trecuse fără să iși dea seama. Unde o fi acum? Ce o mai face? Chiar o fi mort? Știa că e bine acolo unde este și veghează asupra lui și el. 
(Zapadă- carbonică).comcom.      


Capitolul Trecerea timpului.
Trecuse mai bine de o lună jumatate de când nu mai scrisese.. Plecase iar într-o călătorie din care nu își mai aducea aminte decât frânturi. În ajunul crăciunului plecase la mama lui vitregă și la sora vitregă. Își uitase acolo portofelul. A doua zi se dusese să îl recupereze. . În ziua de Craciun era de muncă. Plecase spre muncă și cineva îi furase portofelul în drum spre metrou. De aici se rupsese filmul. Parcă cineva îl rapise și se trezi mergând pe o cale ferată. Fara trenuri fara stații doar el si calea ferată. Mizerie. Peste tot. Cutii de bere sticle si pachete goale de țigări și nu numai. La un moment dat linia de cale ferata se ramifica în patru linii paralele și echidistante. Parca acolo trebuia să fie o stație, o gară, un depou. Dar totul era gol. Doar linia de cale ferată. Observă că nici locomotive sau vagoane nu existau. Nu stia pe ce linie sa o ia.. 1, 2, 3 sau patru. O alesese pe a treia și mergea linistit iar.păsările cântau. Era un cer senin foarte frumos. Un card de vrabiuțe zbura în partea stângă . Păsările se opri în desișul fin al arbuștilor și parcă îl așteptau. Hotărî să se ducă după ele pe o cărare care se observa în desiș. Era decembrie dar nu era ger.. totuși vantul parcă îi dadea o senzatie de răcoare cam neplacută. Geaca lui de iarnă nu îi făcea față vântului de decembrie. Mersese așa cam o oră dupaă care iar parcă cineva îl furase. Se trezise în negura nopții intr-o parcare de bloc. Blocurile aveau o tenta de ghetouri comuniste ca cele de nefamiliști. În parcare, legat cu un lanț , un ATV roșu îi făcea cu ochiul. Se urcă pe el și cum fac copii și se juca cu ATV parcă îl conducea. Brrrrrrum   brrrummm mișca din ghidon ca o descărcare de energii negative. Vecinii de la parter îl auzi și ieși să vadă ce se întâmplă. "Un nebun fată se joacă cu atv-ul lui gogu". Se auzi la scara blocului. Un bărbat revoltat că îl deranjase din sonmul de trumusețe îl trăsese violent după ATV. Semăna cu Cumnatul din partea surorii vitrege unde uitase portmoneul. Cu o lanternă pe care o punea în fața agresorului de atv se tipa la el. "Ce faci aici nebunule". și îi mai dadu un brânci. Căzu pe jos. O femeie îi sări în ajutor. Lasă-l că e cuminte. Doi vecini îl ridică in picioare și îi desfăcu geaca. Instantaneu se dadu în spate parcă se sperie de ceva. "A iesit ceva din el". Spuse unu dintre ei. Veni si poliția. Îl încătușă și la secție cu el. Căldura din mașină îl adormi. Se trezi la secție. Pe un afiș văzu un anunț. "Eu sunt la prima consultație aici . tu la a câta ești?" Dupa Identificare și câteva cuvinte se luă hotărârea să fie mutat la altă secție. Pe drum cineva sună unul dintre politiști să îi idea indicații. Ajunsese la intrarea într-o gară un dispecer batrân care le deschisese gara și îl lăsă acolo singur. Doar el și singura băncuță din încăperea respectivă. Se întinsese pe bancă dar îi era frig.. se hotărâsă facă mișcare să nu înghețe. parcă era mai răcoare acolo decât afară. Dupa 45 de minute sau o oră, nu avea nici ceas nici telefon la el să își dea seama afară se auzi o sirenă de mașină. Telefonul îl aruncase pe linia de cale ferată și cu bocancii îl spărsese. Nu luase nimic din el nici simul nici memory stick-ul. Ușa Stației se deschise. Afară erau două mașini. Una de poliție și una de salvare. Pe ăsta trebuie să îl ducem departe. Spusese o asistentă. Te descurci tu. Răspunse polițaiul. El nu reacționă în nici un fel. Juca la trecerea timpului. Ca un joc de șah. El era doar un pion mutat de colo-dincolo. Se trezise iar singur în negura nopții pe un drum de țară. În față se vedea un fel de cladire cu un gard și câteva felinare. Mergea acolo. La ghici. În dreptul gardului cațiva câini îi simți prezența și incepu să latre. Nimeni nu ieși să îl întrebe de sănătate. După câteva minute câinii se potoli. Schelălăiau și erau cuminți. Mergea mai departe. Nu avea loc acolo. Poarta nu se deschidea. Era cu lacăt. Drumul se termină și iîncepu terenul agricol. Porumbul era până la brâu. I se paru ciudat că iarna, în decembrie, era porumb așa de mare. În zare se vedeau lumini parcă era o autostradă pe care circulau mașini. Acolo dorea să ajungă. Se împiedica de un gard de sârmă ghimpată. Trebuia să îl treacă. Dădu cu nasul de pământ și luă o gura mare din el. Parcă îl hrănea. Trecu peste obstacol dupa câteva tentative eșuate. Câteodată nu ne iese din prima se gândea el. Ajunsese cu greu la autostradă. Nu era mare. Avea doar 2 benzi. Una de dus, una de intors.  De departe se vedea ca autostradă dar ea era doar un drum communal. Se găndea ca nimic nu pare ceea ce este la prima vedere. O luă la stânga la fel cum făcu pe linia de cale ferată. Mașini mici și mari treceau pe lângă el dar nici una nu oprea.ajunsese într-un sat. magazine inchise fără oameni pe stradă. El mergea.. aștepta dimineața. dupa sat se trezise într-o parcare. Două tiruri erau parcate acolo. Unul era cu fața la el celalalt cu spatele. Bătu la ușa unui tir. O persoană deschisese ușa.. "Vreau să știu unde sunt si doresc să ma incălzesc" spusese el.. Omul îl amenință cu bătaia dacă nu pleacă de acolo. Îl credea probabil un drogat ceva de gen. După încă o incercare nereușita pleca mai departe.  În dreapta se făcea un drum. Doua mașini întorceau acolo. Una era albă. Îi facu semn șoferului ca vrea să vorbească cu el. Aceleași întrebărî. Aceleași răspunsuri. Iar era singur pe drum. Avea parcă energie cu toate că îi era puțin frig. Se trezi ziua. Un pod era neterminat peste o apă. Nu putea trece. În zare se vedea un oraș dar nu putea ajunge acolo din cauza apei curgatoare. Pe apa, un bac înainta încet și sigur parcă îi făcea în ciudă că el poate traversa apa și el nu.  Mereu ajungea la același drum, se învârtea în cerc.Se oprise pe un fel de canalizare foarte mare și se apucă de meditație. Încet încet energia îi reveni și porni iar la drum. Ajunsese la o casă parcă părăsită. In curte un grajd și două vaci care măncau nestingherite. Plecă și de la acea locație. Nu era picior de om. Ce sa facă acolo cu vacile. Pe drum se întîlni cu un cioban cu o turmă de oi. Era foarte frumos îmbrăcat . Îi era rușine să il intrebe ce i-a întrebat pe ceilalți.  Dacă îl lua la bătaie cu ciomaga? Îl salută în gând și parcă primi și răspuns. La un moment dat începu să ningă, zăpada incepu sa se așterne pe pamîntul înghetat. Nu ii era frig. Doua urme de bicicliști se vedeau pe drum.. gata, avea cum sa ajungă in oraș. Se ținea după urmele de bicicletă. Se trezi noaptea in oraș. De fapt de la distanță se vedea a orașEra mai mult un sat clădit pe un deal. Nîmic nu pare cea ce a fi la prima vedere. Era bocna de înghețat. În sat toate casele erau împodobite cu instalații de crăciun. Totul era ca în povești.  Doar el umbla singur. Asta era povestea lui.. așa trebuia să facă. Să fie singur. Simțea că asta era povestea lui. Hotărî să bată la ușile închise să cănte, să colinde numai că era prea târziu. Tot satul era adormit. O casă, două porți, trei sonerii. Nimeni nu îi răspundea. Intră în curtea a patra. Văzu un ciocan și o lopată lângă ușă. Bătu la ușă. Nimic. Mai bătu odată. Nici un semn de  picior de om. Luă ciocanul de jos și lovi cu putere yala de la ușă. Aceasta intră înăuntru dar ușa nu se deschise. Mai lovi odată cu putere. Geamul de langa usă se deschise și cu o voce ragușită un barbat îl certa de ce lovește ușa. în casă o voce de femeie sună la poliție. Apăru oamenii legii. Se uită  la ușa lovită și constată că era lovită și stricată. Îi puse cătușele și la secție cu el. Anchetă. Veni și omul care era păgubitul cu încă o persoană. Acum îl vedea bine .. era subțirel. Sighinaș chiar și parea de treabă. După ceva timp sora și un prieten veni si ei. Se discuta cam cât costa reparația și ce pretenții are păgubitul. El era tot reținut pentru violare de domiciliu. Până la urmă dupa negocieri se stabili o sumă nu prea mare de 1300 de Ron și putea pleca acasă. Direct la spital cu el. La Alexandru Obreja pentru tratament. Aici iar la închiși se uita mereu dupa ușa cu figura lui Eminescu. Fusese schimbată. Nu se mai vedea nimic pe ea. O săptămână nu își mai aducea nimic din ce făcuse. Era totul uitat. De pe 29 până pe 5 ianuarie era blank la el în minte.pe 6 îl transferă la liberi și încet, încet revenise la normal. Își făcuse iar prieteni, amici de suferință. Unii venise acolo pentru abuz de băutură. Era marea majoritate a bolnavilor. El venise pentru a scrie poate despre ei. Simțea că nu ăsta e drumul. Cum să te internezi și să iei pastile pentru consum de alcool. Asta e soluția? Așa fusese și tatăl său internat. Nu exista altă soluție. Ce  îți poate face o pastilă? Toate dau reacții adverse. Boli de ficat, alergii, dureri de cap, somnolență, lipsă de energie. Prin alte state aceste boli se trata în grup prin întâlniri și seminarii. Fiecare bolnav era foarte atent supraveghiat și monitorizat. Plus de asta la întâlniri se incerca integrarea sa în grupul respectiv. În societate nu era aruncat ca un microb. Ca un nimic. Multe din vedete au probleme de acest gen și se luptă cu bolile secolului 20. Depresia, tristetea, schizophrenia, autismul au fost bolile unor mari genii care chiar au schimbat lumea. Se gândea la Cătălina. Ce o mai face. La Voila, în timpul în care o ținea de mână simțise o energie puternică care îi umplea organismul de bucurie și fericire. Nu știa dacă și ea simțise la fel dar pe el îl marcase pozitiv iubirea pură și nevinovată pe care o simțise pentru ea. Astăzi o sunase și nu avea telefonul deschis. Își permisese să sune pe tatăl ei și acesta nu dori să vorbească. auzise doar in convorbire “dute bă nebunule”. Nu îi picase bine aceste vorbe. Era marginalizat, dat la o parte.Oare toți au sentimentul acesta în viață. E cineva care nu trece prin asta?

Alinierea planetelor. Sincronismul perfect.
 Nu de multe ori ni se întîmpla să nu ne meargă nimic. Ba mai mult din cauza asta avem un sentiment de cadere nervoasă, de stress, de neputință, de frustrare. Suntem nervosi și irascibili, gata de ceartă si scandal. Ca în filmul acela cu denumirea de "toate mi se întamplă numai mie" cu Bud Spencer. Ce să mai suntem distruși. Ne temem mereu de ceva, de cineva, nu mai avem încredere în noi deloc. Gânduri și sentimente neplăcute ne trec prin noi și ne pun la grea încercare. Nu de multe ori am pățit și trecut prin aceste sentimente. Dar vine ziua care îi spun eu frumos "alinierea planetelor, sincronismul perfect". Atunci dacă ai răbdare totul merge ca pe roate. nu ai nevoie decât să ridici degetul sau să deschizi gura și totul este rezolvat. Personajul nostru termină zilele de concediu și se duce la muncă. Gata, se refăcuse. avea energie simțea pulsul societății, comunica și din nou cu zâmbetul pe buze, dărâma bariere. Bariere care imaginar îi stătea în față. orice era posibil. Refăcu examenul medical anual la clinica de specialitate și a doua zi avea postul nou asigurat. O persoană dintr-un compartiment decedase și acum era un post liber pentru el. Cu toate ca de dimineața seful de la protecția muncii îi dăduse o veste proastă în decursul zilei locul de muncă creeat îi arăta că încă stelele și planetele au și pentru el un viitor. Va vedea el ce fel de viitor va fi. Acum trebuia sa ia totul de la zero. resetul fusese făcut. Trebuia să traiască fiecare zi ca și cum acea zi va fi ultima sa nu se mai uite înapoi la trecut. trecutul nu mai conta. prezentul și poate viitorul erau acum importante.Noii sai colegi îl primi cu bratele deschise zambitori și atenți. era un mare pas pe care îl făcuse. Nimic din ce este frumos  sau urât nu pare ceea ce e la prima vedere. și frumosul și urâtul fac parte din viața noastră. Și din urât poate iesi ceva frumos și vice versa. Moartea unui coleg de muncă din acel colectiv îi creea lui o nouă oportunitate. trebuia să vadă acum dacă pentru el era frumoasă sau urâtă. Va vedea pe parcurs. important era ca continuuare exista. "Nimic nu se pierde. totul se transformă" în ce se transformă va rămîne de văzut:. Acum era bine dispus și chiar ciocanitul vecinului de langă el nu îl deranja.  putea să scrie ceva. Chiar idei idioate dacă era el la scria. de ce? Pentru ca oricine ar putea să facă acest lucru. chiar îndemna pe toti sa își scrie un fel de jurnal cu ce le trece prin minte. să se autocunoască, să simtă că sunt în stare să facă ceva inedit. Ceva pentru ei și doar pentru ei. Așa treci de la rangul de looser la rangul de invingător sau viceversa. Punctele de vedere sunt diferite de la o persoana la alta. Dacă eu zic ca Winnetou A fost o capodoperă așa poate spune cineva că este o carte pentru adolescenți. Fiecare cu punctul lui de vedere. Lua medicamentele prescrise de doctorită cu regularitate și încerca să viseze cu ochii deschiși la o lume mai bună și pentru el. Prea trecuse în ultima perioadă prin multe încercări nefericite. Acum își canaliza eforturile pe noul post de muncă și pe scris. Totuși nu mai avea idei. Medicamentele îi stopa visele, îi creea o stare de somnolență creaivă. Nici noaptea nu prea mai visa nimic. Într-o seară din greșală uită să le ia. Avusese un vis frumos. Era cu încă trei prieteni și descopereau tot felul de formule și făceau tot felul de invenții. Erau prietenii lui din adolescentă. "cei patru nebuni" care se distrau după voia inimii. Fără grija zilei de mâine, fără inhibiții. Distracții constructive care mai de care mai inovatoare. Dacă putea ține minte și acele vise și să le pună pe hârtie ce bine ar fi fost. Însă visele cum veneau așa plecau dimineața. Nu le putea materializa. Poate că era mai bine. macar aceste vise să îi rămână doar lui.fie doar pentru el. prea dăduse totul la prima strigare. era mână largă. totul oferea pe tavă. acum parcă era puțin mai egoist, mai pentru el, mai materialist. Așa îl făcuse viața. Și cât pierduse. Dar nu îi părea rău. Așa a fost să fie. Modelul de om care își permite să piardă. Acum nu mai era așa. era puțin schimbat. Nu știa dacă în bine sau în rău . Dar așa simțea acum. Cum ne schimbă societatea asta pe noi fără să ne dăm seama. Așa, pe la spate de la un inpuls de conservare ( parcă am fi conserve) încetul cu încetul ne acaparează. Mulți nici nu își dă seama. Ei zic că au rămas la fel dar niciodată nu este adevărat. pe la vârste înaintate ne dam seama că întradevăr ne-am schimbat. Rămânem fideli doar unor principii și tabieturi de care rar ne despărțim. Era puțin fricos. Frică de necunoscut. de Întuneric. De Răutate. Și mai era ceva. noaptea de 2- 3 săptămâni se trezea cu dureri de spate nimicitoare. Nu știa ce îi creea aceste dureri. Lipsa de exercitii, poate medicamentele, poate cafeaua sau tutunul. Noaptea trecută se trezise la orele 3.33 și nu mai putea să își găsească poziția de somn din cauza durerii. ziua ca prin minune durerea dispărea. Întradevăr din cauza medicamentelor dormea mai mult ca de obicei dar nu era cazul aici ca dormea o oră în plus să îl doară așa de tare sira spinării. totuși era pe linia de plutire. Făcea meditație, puține exerciții de mobilitate, mergea pe jos. Era o persoană activă și optimistă. Nu avea loc la el în cerebel pesimismul și sedentarismul. Iubea încă viața, credea ca prietenia și iubirea ridică un om la statutul de om împlinit. Aștepta totuși o schimbare. De unde va veni încă nu știa dar o simțea. O schimbare în bine o aliniere a planetelor și pentru el. Se ruga în fiecare zi ca această schimbare în bine să vină și la el. Totuși observase cu uimire că majoritatea persoanelor cu care intra în contact doreau să traiască singure iar procentul de persoane gay creștea pe zi ce trece. Oare asta era soluția acestei societați? Știm. Toți vrem și ne dorim să fim liberi dar chiar nu putem să facem pentru iubire compromisuri.. Ce este mai minunat în lumea asta decât Iubirea? O dăruise până acum câtorva persoane care nu o meritau din punctul lui de vedere. În momentul În care termină fraza la tv Lopez cu Ain't your mama începse . Ce Urât. Mama te iubeste mai mult decât soția? Pai cu mama stai doar 20 de ani maxim. Cu iubita ta stai mai mult sau mai puțin? Din punctul meu de vedere eu aș fi fericit dacă iubirea mea ar aprecia mâncarea pe care o fac eu. Totul era necunoscut în mintea lui. Nu mai putea să se gândească constructiv. Parcă o forță, o entitate, o energie necunocută și instabilă încerca să îi transmită tot felul de gânduri haotice, negre, întunecate. Parcă timpul și spațiul nu mai avea nici un rost. Reținu într-o dimineață un aspect ciudat. Matricea se schimbase. O fată cu un tatuaj in forma de clepsidră îi apăru în cale. Oare se terminase timpul pentru această lume. Sau doar pentru el. Oare Apăruse un nou univers paralel pe care trebuia să îl descopere el. Seara se uita la TV.
Stephen Hawking spunea că timpul său a trecut. Și cum înca nu s-a inventat mașina timpului el este cumva prins aici în lumea asta încă tăută și rece. A doua zi o teorie pe care cineva telepatic o transmisese lui apărea ca știre pe un site. Se spunea acolo că găurile negre  ar fi porțile de intrare în trecut sau viitor. Ele ar fi mașinile timpului. Pe zi ce trece simțea că suntem niște zombi prinși într-o lume imaginară, o lume a fanteziei, o lume a poveștilor. În fiecare zi simțea o puternică legatură de iubire între el și o formă de energie care parcă nu era de pe aici de pe Terra. Mai mult de atât îl călăuzea pe un drum pe care el îl avea de parcurs. Pentru el și omenire era un început al unui drum nou plin de iubire, pace, frumusețe, armonie, culoare, legături. Nu știa cum se va termina povestea lui sau a omenirii. În fiecare zi , minut, secundă avea loc un Big Bang și un end Big Bang. Un început de univers,  un sfârșit de univers paralel. Trebuie să acceptăm asta. Unde există iubire există și ură. Totul este într-un echilibru perfect sau imperfect. Depinde din ce unghi privești lucrurile. Avusese un vis noaptea trecută. Era un fel de ghid al animalelor. Le arăta drumul spre supraviețuire. Reptile, panteră, animale domestice. La un moment dat mai multe animale domestice rămăsese lipite unele de celelalte și el disperat încerca să le dezlipească. Știa, simțea că orice ne înconjoară reprezintă o energie. Nu contează că este piatră, plantă, animal, planetă, stea. Mai simțea că ADN uman evoluează și se adaptează fără ca noi să ne dăm seama. În meditațiile lui fiecare meditație era diferită. Îl trimetea în alt gen de univers. Totuși ceva îi lipsea. Avea un dar, furase ceva de la zei dar ceva îi lipsea. Un link, o legătură, o parte din inima sau sufletul său. Poate că de aceeia câteodată era trist. Telefonul îi sună. Era un număr necunoscut așa că nu răspunsese. Eric Clapton cu Layla cânta acum pe programul de tv. O melodie frumoasă și liniștitoare poate puțin cam tristă. Iubea muzica. Muzica era "arma" lui. Prin ea vibra în univers. Spunea ceva, transmitea ceva despre această lume minunată pline de mister și culoare. Știa că face parte dintr-o rețea mare din care trimetea și primea vibrații de orice fel pentru a evolua spiritual și nu numai. Tot ce îl înconjura primea aceste vibrații și le decoda în felul lor. La rândul lui și el primea vibrații care îi transmitea diferite stări. Acum era trist pentru că era înnorat peste cateva clipe radia de fericire pentru că trecea pe lângă un copac care avea frunzele verzi, peste câțiva pași râdea pentru că vedea un copil care avea un tricou cu un ursuleț și care zâmbea nevinovat. 

Amintiri din copilârie.
Se gândea mult la greșelile din copilărie pe care le făcuse. Nu scăpa de ele cu toate că simțea că la un moment dat balanța se echilibrase. O simțise pe pielea lui în anii tinereții și din ce în ce mai mult reflecta la cele ce se întâmplase în viața lui. Avea 6 ani . Se plictisea repede. Făcea ce îi trecea prin cap. Nu avea bariere ca acum. Era la casuța batrânească de la țară în șopron. Aștepta pe bunicul să se întoarcă de la muncă. Muștele zburau foarte energice și se așezau când pe masă când pe bancuță când pe scaune. Îi plăcea să le prindă să le omoare la fel ca mama lui. Nu suporta muștele. Dar avea și un sadism inconștient. Cele care le prindea nu dorea să le omoare imediat. Le rupea aripioarele și le lăsa să se chinuiască. După aia le rupea și picioarele, unul căte unul, așa doar să se distreze. Acum realiza că făcuse rău dar atunci așa simțea că trebuie să facă. Își folosea puterea asupra acelor insecte fără să se gândească la consecințe. În timpul în care scria aceste rânduri piciorul drept îi amorți. Să fie doar o simplă coincidență sau este un semn trimis de cineva. Nu mai putea ține piciorul în pământ. Se ridică după scaun și făcu câțiva pași. Se duse până la baie. Amorțeala trecu încet încet. Trebuia să treacă peste aceste amintiri din copilarie urâte. Să meargă mai departe. Dar simțea că trebuie să le scrie pe acest mic blog chiar dacă știa că nimeni nu va citi aceste rânduri. Avea acum 8 ani. Doar se mutase la casa nouă cu parinți lui. Era șef acum. Toți copii din zonă îl stiau de frică. pe toți îi bătea. Nu știa de ce trebuia să se impună așa la acel moment. Era rău. Nu se mai înțelegea nimeni cu el. În fiecare săptămână spărgea geamul de la magazinul de la scară. Nu se potolea deloc chiar dacă tatăl lui în fiecare lună îi aducea aminte că trebuie să fie cuminte. O făcea în felul lui. Cu cureaua de la pantaloni. Niciodată nu comenta, nu plângea, nu îi era frică. Știa că după faptă și răsplată. Venise vara. Între blocuri o nouă construcție frumoasă. Vroia să pară a gradiniță de copii. Geamurile toate aveau un x pe ele. Parcă îl atrăgea acel x ca un magnet. De ce nu știa. Într-o zi pe toate acele geamuri le spărsese. Toată munca acelor oameni el în câteva minute o anulase. Nici un geam nu rămăsese întreg după atac. Ce îl mișca acum era faptul că singur plănuise și făcuse totul. nu luase nici un asociat să rezolve această problemă. Trebuise să o facă singur. De ce, pentru ce, cum doar el trebuia să știe. Dacă acum se gândea cum să rezolve problema trecutului atunci simțise bucurie, fericire, satisfacție, nebunie parcă dăduse drumul la ceva frumos și misterios. Mergea la bunic foarte des. Acolo petrecea împreună cu verii si surorile lui vara. Se jucau afară. Casa avea un fel de verandă luminoasă și calduroasă. Emitea un fel de energie galben strălucitoare mai ales dupa masă. În verandă își făcuse cuib niște vrabiuțe. Acolo, la locul lor de joacă, venise niște intruși care făceau mizerie și nu erau de-ai lor. Erau străini. Nu stătu mult pe gânduri. În două zile făcu planul și dărână acel cuib. Parcă era posedat de un fel de gelozie că acele rândunele zburau și nu făceau parte din aceiași familie cu ei. Ținea acum minte că strânsese cu o mătură mizeria după jos și o mătușă îl văzu și îl certă pentru fapta care o făcuse. Așa fusese programată energetic acea vară. Următoarea vară mama lui avea să moară de un accident vascular. Balanța energetică singură se echilibra. Nu știa și nu își explica de ce. Următoarele luni simțise ura și răutatea energetică pe spinarea sa. Nu o cunoscuse până acum în această formă. Toată matricea se schimbase. Învățase ceva din asta. Poate că era din cauza lui. Poate că dăduse ceva cui nu trebuia. Poate că greșise cu ceva. Dar nu conta. Dacă avea la acele vârste mintea de acum poate că inima și mintea îl îndemna să facă în alt fel, să abordeze altcumva lucrurile. Nu știm de ce uneori acționăm așa. Poate că chiar dorim să ne facem rău pentru a învăța ceva. Trebuie să trecem și prin asta. Trebuie să ne adaptăm la orice. Nu contează cum și de ce. Mergem mai departe. Văzuse un documentar la tv în care un elefant dărâma cuiburile unor păsări . De ce? Nimeni nu își explica acest fenomen. Aceeia era vibrația lui la acel moment. Și aceeia era vibrația păsărilor. In și Iang, alb și negru, întuneric și lumină. Totul face parte din creație. Din Univers. Afară vremea era urâtă. Mirosea a ploaie. Nu trecu mult timp și parcă norii se rupsese. O ploaie deasă cu picături mari, cu tunete și fulgere completa acest tablou de vară. Știa și era convins că după ploaie vine și vreme bună cu soare și cer senin dar oare aceeia era vremea bună sau ploaia asta care spală tot ce întâlnește în cale. Îi placea ploaia. Îi placea să meargă prin ploaie și să fie udat de picăturile delicate de apă din cap până în picioare. Seara mâncase ceva ușor, bău un ceai de cozi de cireșe și adormi. Mâine e duminică. Putea să doarmă mai mult. Avea nevoie de odihnă. Se trezi la ora 9.15. Visase că un fulger îl lovise și câteva momente toate oasele îi luminase straniu. O lumină albă fosforescentă. Atât își aducea aminte din vis. Probabil era tot ce conta. Mancă un sandwich și își pusese de o cafea. Avea de gând să facă și o baie. Stătea în bucătărie și gândea. De ce este mai ușor de gâsit întunericul? Închizi ochii și l-ai găsit. Este mai ușor, mai comod și mai atrăgător decât lumina. Lumina este diferită mereu. Azi este spre albastru, maine spre verde, poimâine spre roz. Niciodată nu este la fel pentru că este compusă din foarte multe nuanțe de culori. De aceeia este mai greu să atingi acel alb pur, imaculat, perfect. Intră în baie. Se gândea la copilarie. Înainte de a muri mama lui plecase într-un concediu cu toată familia undeva la munte. Mama era gravidă cu mezina familiei. La acea stațiune în fiecare dupa amiază ploua. Era un tărâm de basm. Frumos și parcă fără noțiune de timp și spațiu. Se simțise excelent alături de familie în acea stațiune. Fusese primul concediu al lui la munte. La televizor cânta o melodie despre vreme. Crowded House - Weather With You. Întotdeauna vei avea vremea cu tine. Se gândea că fosta soție toată ziua se uita la programele de vreme. Pe el nu prea îl interesa asta. Vroia să nu știe. Să nu fie ceva programat dinainte. Totul să se întâmple fără ca el să știe. Oare această vreme dorea să îi transmită ceva și el era incapabil să decodifice acest mesaj. Vremea. Vrem și ea. simți un gol în stomac. Cineva vroia pe ea. Așa fi oare? Sau este altceva. Vr+em+ea. Se pierduse aici. Nu putea să treacă de trecut. Erau așa de multe întrebări fără răspuns încât de multe ori dorea să nu se mai gândească la nimic. Dar inevitabil orice vedea oriunde privea apărea o întrebare fără răspuns. Se uita la gresia din baie care avea nuanțe de roz. Numără plăcile din fața lui. 12 plăci. Exact ca orele de la ceas la număr. Jos la ora 6 ieșea tevile din perete și era montată bateria. Deasupra la țeava de apă rece niște puncte albe formau un fel de desen enigmatic dar frumos pentru el. Ieși din baie și se bărberi cu atenție. Data trecută apăsă prea tare cu lama pe față și se tăiase sub buza de jos. Îi cursese sângele de culoare rozalie până plecă la muncă. Nimic nu avea sens dar parcă totul se lega. Se șterse cu prosopul și după ce spălă cada se hotărâ să facă puțină meditatie. În fiecare dimineață făcea. Simțea că așa se ajută pe el și așa ajută lumea asta plină de ură. Închisese ochii și încercă imaginar să atingă cu picioarele centrul pământului.  De acolo ca niște rădăcini de energie trimetea un flux de lumină în toate punctele de pe terra. Încet încet canaliza această energie și lumină în corpul lui. Șimțea cum ADN său urca și cobora de la primele nivele energetice la cele superioare ca un lanț în formă de spirală. Această Energie și lumină se oprea deasupra capului unde se deschidea ca o pâlnie. Din Acea pâlnie ieseau niște puncte albe de energie și lumină care inundau pământul. În această zi cum stătea și medita cu ochii închiși două cercuri mai întunecate încercau să se unească undeva deasupra. Lent cele două cercuri se întunecă și mai mult pe când se atrăgeau și la sfârșit după ce se uni formă un fel de lună violetă cu cornul în descreștere și in partea dreaptă o stea tot de culoare violetă. La tv în surdină cânta Witney Houston- I will Always love You . Totuși chiar dacă televizorul era dat foarte încet melodia se auzea cam tare pentru el. În lobul urechii stângi parcă cineva îl trăgea de ureche. Era o durere plăcută și dulce pe care încerca să nu o bage în seamă acum când era în meditație și când nu se gândea la nimic. Peste câteva secunde în partea dreaptă în spate simți ca un fior și parcă ceva se așezase acolo. Acum când așeza aceste trăiri aici, pe hârtia virtuală, o ușa se trânti puternic. Ce putea să însemne asta nu vroia să se gândească. Știa doar că cineva dorește întotdeauna să comunice cu noi. Prin vorbe, prin fapte, prin vibrații, prin sunete. Poate că făcea rău acum că scria asta aici, acum. Dar nu îl interesa. La sfârșitul meditației întotdeauna se gândea și se ruga ca toată ura din lume să fie trimisă către el și transformată în iubire. Nu știa dacă el putea face asta. Nu știa dacă chiar este așa un suflet de pur și inocent. Avea și el ca majoritatea oamenilor de pe această minunată planetă greșelile lui. Temerile lui. Fricile lui. Dar trebuia să încerce măcar.

Fantezie sau realitate?
Poate cineva să deosebească în timp real aceste două aspecte cotidiene? Simțise și trecuse prin ceva care a prima vedere poate pentru unii era catalogată ca fantezie. Dar el traise pe pielea lui în timp real acele momente pe care acum putea să le judece la rece și chiar să zâmbească. Își aducea aminte că era o zi mohorâtă. mergea pe câmp, singur, fără destinație. Parcă cineva sau ceva îi purta pasii spre acele locuri. În fața lui norii erau cenușii, întunecați. Simțea că se întâmplă ceva, undeva, cândva. Cu toate astea și chiar dacă nu mâncase în acea zi de dimineața pană la acea oră (după ceasul lui era undeva aproape de înserat) avea o energie și un tonus foarte ridicat. Plin de adrenalină și forță. La un moment dat tot cerul se făcu negru. În zare se observau norii luminânduse ca niște explozii de bombe atomice. Să fie oare ăsta sfârșitul se tot întreba în gând? Ieri văzuse un filmuleț cu numărul de focoase nucleare din lume și răspândirea lor pe națiuni. Dâduse de el din greșeală. Ce chestie ciudată. Îmbina știința cu credința totuși parcă era un mare haos în aceste mesaje trimise. Cine  si ce dorea să îi spună nu știa. Simțea doar că există unul sau mai mulți (multe) entități care e veghează în fiecare zi la ceea ce facem, la ceea ce spunem, chiar la ceea ce gândim. Se simțea parcă iar pe altă planetă. Un univers paralel doar el și gândurile lui. Astăzi la muncă avusese iar ceva senzații de energii negative. Câțiva colegi faceau mișto de un alt coleg. Îl băgase la înghesuială. Chestii de prost gust care le fac doar copii când sunt mici. Nu era el mic că se băga să îi ia apărarea acelui coleg. Nu mai avea curaj, parcă nici nu dorea să se mai bage. Lăsa lucrurile să se întâmple de la sine. Acum știa că balanța lucrează. Mai auzise în discuții azi de două ori de corb. Nu știa iar ce poate să însemne dar simțea o durere puternică și surdă în stomac. Parcă universul îl atenționa  de ceva. Vroia să nu se mai gândească la asta. Să se oprească. Să fie fericit. Iubit. Să trăiască viața. Avea tot mai multe gânduri urâte și negre chiar dacă visa frumos noaptea. Parcă era floodat de o entitate stranie și urâtă dar care îi dorea binele.  Alarme și tot felul de zgomote se auzeau afară. Un vecin batea cuie în acoperiș, o ușă se închide parcă trântită de cineva. Nici nu știa. Are voie sau nu are să scrie despre asta. În momentul în care scria aceste gânduri revenea parcă încet, încet durerea în stomac care tocmai se potolise. Hotărâ în gând să nu publice ceea ce scria azi. Un scârțăit de mașină și iar durerea în stomac arăta clar că vibrează ceva cu el. cineva. Un plânset de copil se auzi afară din senin. Totul este legat la matrice. Nu ai cum să schimbi matricea. nu ai cum să o influențezi. Nu ai de ce. Totuși era fericit. Nu știa cum va fi finalul. Care va fi finalul realității și începutul ficțiunii. Știa doar că cei ce vor citi asta vor interpreta fiecare în felul său textul. O mașină clacsonă prelung in strada principală și alarma de la cealaltă mașină se opri. Chiar și copilașul acum râdea. Ce înseamnă iubirea? Ce înseamnă dragostea? Ce poate fi mai nevinovat decât un zâmbet de copil? Un vecin pusese muzică. Maneaua frate e azi la putere în România. Nu era așa de tare muzica dată așa ca nu îl deranja deloc. 

Episod a treia internare..
Plecă de la muncă intr-o zi de vineri...Seful îi spusese că cel maai tânăr va fi omul de sacrificiu adică el. Nu ii era frică de moarte. În mintea lui viața era doar o simplă călătorie . Spre ce nu stia. oricum stia că a făcut mult bine pe această planetă și nu regreta nimic.Învățase ceva. Plecă de la muncă cu ideea să ajungă la sora sa georgiana pe jos.  O luă încet ca un simplu om care are un drum de parcurs..trecu de oras si ajunsese pe soseaua care trebuia să îl ducă la sora sa.. mergea si nu se uita în spate, doar dn  cănd în când făcea cu mâna la mașini poate îl lua cineva și pe el la ocazie.. Dar nimeni nu opri. se făcu noapte.. Îi venea în gând melodia  Inima mea e ca un hotel din când în când te opresti la mine m-am săturat vreau să pleci din el vreau tot sau nimic de mâine. Văzu un hottel , se hotărâ să poposeazcă acolo pe noapte. Hotelul agricultorilor.Plăti cu cardul o cameră de hotel cu paturi duble și după un duș rece de vară se băgă în pat. Dormi dar cu gânduri negre si nelinistit.. se trezi de  dimineața si plecă iar la drum.. dar parcă nu mai dorea să meargă la sora sa vroia sa meargă în bulgaria. să treacă granita..La un moment dat se întorsese..  A ajuns iar la acelasi hotel Hotelul Agricultorilor. Rezerva la fel ca seara trecuta și totul se repeta..Dimineața plecă iar spre sud.. totul era frumos in jur parcă totul era cu el.. mersese pana in noapte. ajunsese la o rascruce singureni si incă ceva cu un sens giratoriu.. după aceeia ajunsese la o comună "crucea de piatră" dormi pe unde apucă. ajunsese la o benzinarie cumpara un pachet de tigari si un suc. la cealaltă masă 2 persoane un fată și un barbat stateau de vorbă. fata era din bucuresti. avea chef de vorbă. el era obosit. se puse pe o bancă in benzinarie dar persoanele de acolo îî spusese ca nu are voie sa doarmă acolo ca e un hotel mai sus. Dupa cateva incercari de a găsi un loc de culcare se aseză pe o pasarelă( trecere de pietoni) și se odihni acolo câteva minute.. Nu știa câte..Porni iar la drum.. ajunsese iar la o intersecție si era o statie de autobuz. se puse iar să se odihnească câteva minute.. După "odihnă" o lu[ iar pe drum.. oare unde il ducea acest drum fară sfârșit? Ura acel drum. În față nu zărea decăt farurile si pozițiile mașinilor care treceau pe lângă el. Începea să se lumineze. după căteva ore o luă pe mîjlocul șoselei. Un echipaj de politie îl opri si il duse la un fel de bază. pe acolo jandarmi oameni ai străzii îi cumpară ceva de mâncare de băut. și dupa o oră îl luă să se ântîlnească cu cumnatul și sora georgiana..După ce ii legitima il prelua si acasă la bucuresti la garsoniera lui. acolo sora si cu verisoara il asteptau. îl dusese la spital. la Obreja..Iar..pentru? Iar făcuse ceva greșit.. Ce? nu știa.. Curios era că el mersese 3 zile dar azi era duminică. o zi se pierduse pe undeva...Cum era oare posibil. stia că timpul si spațiul este doar o constantă. Nu există.Luă o pauza din scris să termine cafeaua si să mai fumeze o țigare.. azi in timp ce scria acestea pe blog avea multe de făcut. Afară se auzi un "tati" de copil.. era 7.41. va vedea ce va urma..oricum ce scrisese aici era purul adevăr..călatorise în timp și spațiu o zi.. sau cineva îi furase o zi din viața.. sau îi dăduse... viciile nu le putea opri chiar dacă dorea din toată ființa lui să le oprească...La spital la Inchiși. ca la pușcărie..Îi ceru unui coleg o țigare si se duse la baie să fumeze..pe cada baii un cap de lup si un fluture faceau o poză frumoasă.Își adusese aminte cum ajunse a treia oară la spital dacă aici se puta numi spital.Curios era cum de venise sora lui Eliza de la 130 de Km asa de repede..oare era sora lui sau era cineva care se daduse drept sora lui? Parcă nu mi avea încredere in nimeni și în nimic. Si mai era ceva.. era obsedat că cineva îi citea toate gândurile.. chiar inainte de a le spune...de ce oare îi ținea in viată de ce nu termina cu el odată... de ce îl chinuia...Stirile de la tv care mai de care mai fanteziste..care nu aveau nici un senss. "Grea e viața de cawboy când iese cu bâtaie.. când dai un pumn și primești doi și oasele se înmoaie":..O nouă zi începe "azi e luni si mâine e marți pleacă trenul la galați".. Azi era joi. Trebuia să meargă la medicul de familie cu sora sa..Îl suna-se și era la cabinet după orele 13.00. Nu putea să se țină de cuvânt. era un păcătos. ca toți oamenii de pe această planeta avea vicii. păcate..Cum să poată să se lase de fumat?ceru pe ici pe colo in spital câte o tigare și o fumă.Îl linistea.. era singurul său viciu.Pe la orele 8 incepu agitatia în spital.se recoltă sânge se luă probe de urină în borcănele dar lui nu îi dădu nimeni atenție..Pe el îl ocoli.nu i se ceru probe de urină nu i se luă sânge.. pentru el timpul era oprit..după aceasta veni micul dejun cu o cană de lapte și un colt de pâine..cu margarină și brânză.și iaurt.. iaurtul îl refuză.În timpul mesei mai veni un pacient dar nu mai erau locuri în salon așa că el si încă o persoană "mai serioasă" fusese mutați la o rezervă Rezerva 1.. erau oamenii de rezervă. poate da, poate nu, poate poate.. Poate aici își găsea liniștea.. Poate aici putea și el să se odihnească. dar cum puse capul jos auzi un plânset de copilaș. De ce plâng copii????? Ce întrebare îi trecea acum prin minte?
Off ce grea este viața.. Acum afara cânta cucul.Făcea el ceva .. curâța el ceva... zicea el ceva...Dar cu inima lui cum rămâne? mai avea cineva un strop de iubire și pentru el? .. . Se trezise într-o galagie de nedescris.Haos total. Un pacient tipa ca din gură de șarpe despre atitudineacelor din sptal și înjura pe toată lumea. Era ceva de nedescris.în acest haos total..Ceru o tigare dar nu avea foc asa ca ceru foc de la o asistentă dar iî dădu un pacient care era la baie.. Ce va mai urma va vedea..Era foarte trist. mâncase si o napolitană cu ciocolată. Se ruga ca să fie iertat de păcate sincer.Azi era 8 august.. ziua în care îi murise mama.. Dar era si ziua de nastere a unei nepoțele. Pe ambele le chemau Elena. Și pe mama si pe nepoțică. fusese la baie se spalase pe mâini și pe față și își dâduse și pe cap cu apă să își facă puțin freza.avusese un vis urât un câine care avea în el o muscâturâ sau o privire de vindeca toi câini din lume orice boală ar fi avut-o. era urât visul ca un fel de coșmar deoarece câinele era un pitbull și muscase alt câine de bot și îi lăsase urme, cicatrici.. Câinele din Baskerville era o carte pe care nu o citise dar vazuse filmul care era un film putin mai mult de groază.
"Câinele din Baskerville (în engleză The Hound of the Baskervilles) este unul dintre cele patru romane polițiste scrise de Sir Arthur Conan Doyle și avându-l în rolul principal pe detectivul Sherlock Holmes. El a fost publicat inițial sub formă de serial în revista Strand Magazine în perioada august 1901 - aprilie 1902, apoi într-un volum editat de George Newnes Ltd din Anglia, în anul 1902. Ilustrațiile au fost realizate de Sidney Paget, care ilustrase și povestirile din precedentele două volume ale lui Conan Doyle.Acțiunea romanului se petrece în mare parte în regiunea Mlaștinilor Dartmoor din comitatul Devon (aflat în partea de vest a Angliei). Cartea are ca subiect o încercare de asasinat inspirată de legenda unui înspăimântător câine diabolic". Text preluat după Wikipedia. Era trist dar avea puterea să meargă mai departe..Acest câine azi îl obseda. Dupa masa de dimineață intră la o comisie. pentru a fi dat la liberi.. era mai bine la liberi . putea sa mai se plimbe, să meargă la magazin, să iși facă noi prieteni. oare pentru indiferența lui era acum pedepsit sau suferea de o boală clar nedescoperită..era in general foarte sentimental și linistit+ nu suferea vorbele vulgare si violența fizică sau verbală.. In rest nu îl interesa mai nimic. decât iubirea și Dragostea..Oare va putea iubi iar? "cri cri cri toamnă gri..nu stiam.că vii acum"...Si calea ne-om urma-0, oricum ni-e scrisă  soarta.
Ziua trecu agitată pentru el aici la spitalul 9 "obreja"parcă toate persoanele faceau parte dintr-un rol ce jucau în emisiunea Big Brothers.Parcă era într-un joc murdar gen teoria conspirației. Sora lui îi spunea ca cea mai bună optiune este să se pensioneze...Trebuia să reflectreze bine asupra deciziei pe care o să o ia. Oare o fi bine o fi rău? Nu știa ce îi va mai oferi viața. No to Racism PLS. Avea un cod secret într-o carte pe care o citea, calatorie spre centrul pamântului Goana dupa meteor De Jules Verne.seara trecuse frumos, alaturi de colegi amici. ei discuta despre armată despre ce armă facuse. dar el tacu. nu spusese nimic despre armată. Nu interesa pe nimeni filmul de la ProTv "ostatici".Fumase 2 țigări și dupa aceia venise timpul pentru medicamente. Îi daduse ceva pe cale orală "Ripsolept" care era foarte amar..se mira că pâna acum nu i se administrase și searaaa..Se uita la stiri și vazuse că in China fusese un cutremur în care murise peste 100 de persoane..O fi fost el de vină sau doar asa trebuise să se întâmple. Dupa stiri plecă in rezerva lui citi putin din cartte și la somn. Nu dormise toată noaptea. Era plin de gânduri negre dar le făcea față. își cerea scuze pentru toate relele pe care le făcuse direct sau indirect.Era perfect lucid că pe undeva gresise cu ceva sau nu făcuse ceva corect. La ora 4 se dusese să ceară un foc la asistente.Dupa țigare se bagase in pat. cum stătea așa în pat cineva lăcrima pe spatele lui. cineva plângea . vărsa lacrimi. Îl însemnase sau erau doar lacrimile domnului. În acel moment cineva pe hol vorbea de Messi. O fi vorba de Messi fotbalistul sau de Mesia mântuitorul domnului. Restul nopții trecuse liniștită. 
Ce e dragostea, ce-i marea,
Ce e piatra, ce-i uitarea,
Ce e ura și tristețea,
Ce e umbra, ce-i mirarea,
Ce e alb și ce e negrul, 
Ce e colorat ca cerul?
E o parte doar din joc
Care caută doar foc.